You See Me?

23

Ma dureau toate. Nu mai puteam sa merg nici un pas, noroc ca eram in fata usii. Am deschis usa cu greu, avand in vedere ca aveam doua plase mari si grele plus geanta mea.

        -Sunt acasa! Am tipat intrand ca un pinguin din cauza sacoselor. Nimeni nu mi-a raspuns, nimeni nu mi-a sarit in ajutor.

          -Poate dorm. Mormai pentru mine intrand in bucatarie. M-am oprit   in prag, un zambet maret aparandu-mi pe buze.

         -Tati ata eti tu? Darcy sarea pe scaun uitandu-se la vechiul nostru album.

         -Are par cret, ochi verzi si un zambet frumos de pica mami din picioare? Intreaba stand cu spatele spre ea si tocand ceva banuiesc. Te rog nu mai sarii pe scaun Darc'.

         -Da! Spune oprindu-se din sarit si asezandu-si funduletul pe scaun.

         -Atunci da, scumpo. Este taticul tau aratos. Luca nu manca aia! O sa-ti strici pofta de mancare! Harry il ia in brate pe Luca luandu-i prajitura din mana. Spune "tati" scumpule.

Ii zambeste cu atata dragoste incat ma topesc pe loc. Aceasta imagine ar trebui pusa intr-un tablou si pastrata intr-un seif unde numai eu sa am acces.

       -Mami!! Tipa Luca uitandu-se la mine si ridicand mainile in sus.

        -Nu scumpule, "ta-ti".

       -Mami! Striga si Darcy fugind spre mine si imbratisandu-mi picioarele.

Harry ma vede si el, lasandu-l jos pe Luca acesta venind in pasi de pinguin spre mine si tragandu-ma de pantaloni. I-am luat pe amandoi in brate sarutandu-i si strangandu-i dragastos.

        -Mami! Striga si Harry cu o voce pitigaiata venind si luandu-ma in brate.
Am chicotit punandu-i pe copii la locul lor pe scaun si dandu-le de lucru sa coloreze cartile pe care le-am luat.

Voiam sa scot ce am mai luat dar am fost tarata afara din bucatarie si lipita de un perete, scotand un "uff" la contact.

         -Mie ce mi-ai adus, mami? Murmura cu capul in gatul meu pozitionandu-si genunchiul intre picioarele mele.

Gem in apreciere pentru aceasta primire calduroasa, bagandu-mi mainile pe sub tricoul sau. Simtimeam cum umflatura sa devenea din ce in ce mai mare, presandu-si-o de intimitatea mea.

         -Ce zici daca am mai face un mic nazdravan? Geme in urechea mea presandu-se si mai tare.

         -Mai tarziu, imi e foame. Chicotesc facandu-l sa ofteze, soptand un "nu am terminat cu tine".

Am intrat in bucatarie, el incepand sa pregateasca mancarea, eu curatand masa de carti. Am luat vechiul meu jurnal, privindu-l nostalgica.
Am luat un pix si m-am pus la masa, incepand sa scriu in jurnal dupa mult timp.

     
      Au trecut  cinci ani de cand nu am mai scris in tine, jurnalule. Cinci ani de cand am terminat liceul. Trei ani de cand am terminat facultatea. Doi ani de cand sunt casatorita cu Harry. Am ramas impreuna, iar acum avem doi copii minunati: Darcy are doi ani si seamana leit cu Harry, are ochii mei dar nimic mai mult, gropitele si parul si tot le-a luat de la el, nu sunt geloasa, sunt chiar fericita ca seamana cu el. Luca are un an, seamana mai mult cu mine decat o face Darcy, dar se observa munca lui Harry mult mai bine si in cazul lui, baiatul asta chiar a muncit mult, daca ma intelegi. Luca nu vrea nici in ruptul capului sa-i spuna lui Harry "tati", facandu-l foarte iritat uneori, dar mereu il inveseleste  cu un chicot inocent si totul se termina cu o dragalasire intre ei doi. Astia sunt baietii mei! Sunt fericita cu ei, sunt fericita ca l-am meditat pe Harry, sunt fericita ca el s-a prefacut ca are nevoie de meditatie.
    Am sa mai scriu, posibil cand o sa apara noul micut, la cum pare Harry, o sa lucreze la acesta din greu, din nou, dar nu as spune ca sunt suparata.

Am lasat jurnalul de o parte, asezandu-ma la masa si bucurandu-ma de mancare si de familia mea, iar la cum isi misca Harry mana pe sub masa peste mine, imi dau seama ca deja a inceput sa lucreze la urmatorul nostru nazdravan.

Sfarsit!

Iar simt acea melancolie... Sper ca aceasta carte a fost pe placul vostru si vreau sa va multumesc pentru sustinere si ca ati alaturi de mine pe durata acestei carti! Ly.