Emma si Vampirii

9

Dominik pov

Ma invart prin camera de cand a plecat. Am incercat sa adorm si nu am putut deloc, am mai si terminat trei sticle de wisky, desi eu nu beau pentru ca asta este treaba lui David. Ma asez la birou si rasfoiesc teancul de hartii adunate ca sa-mi faca zile fripte si cand nu ma asteptam mai putin intra David nervos pe usa. Ceo mai vrea si el acum?
-De ce dai buzna asa pe neasteptate?
-Unde este Emma?
-Nu e treaba ta. A plecat.
-De ce ar face asta? Numai daca... Ce i-ai facut?
-I-am spus sa plece. Simplu. Am avut de ales intre tine si ea si am aleso pe ea.
  Cu viteza de vampir vine si imi da un pumn ducanduma direct in biblioteca de langa birou cazand toate cartile.
  -Care e problema ta? Ziceai ca o iubesti. E sufletul tau pereche!
-Nu este. Am aflat acum cateva zile. Nu este ea.
-Poftim!? Pai si atunci de ce...
-Am iubito! Si o iubesc!
-O sa pateasca ceva. Tie chiar nu-ti pasa? E singura intrun oras in care s-au intamplat cele mai multe crime. Mie imi pasa de ea.
-Sa nu uit ca tu esti indragostit de prietena mea.
-Ti-ai dat si tu seama ca toti cei lalti. Dar nu uita ca eu o voi salva si ii voi fi alaturi mereu chiar daca ma uraste pentru acel sarut si mai ales pentru ca iam dat din sangele meu in caz ca moare.

-Am vazut chestia aia. Dar sti ce? Nu ma intereseaza daca nu e sufletul meu pereche. Eu tot o iubesc. Si nu o sa renunt la ea. Tu nu o vei avea niciodata.
Nu mai apuc sa zic nimic ca imi mai da un pumn si ajung in perete.
-Nu o sa ramana asa. O sa ma ierte. Si daca nu... ii voi fi mereu alaturi si asa. Esti cel mai mare gelos. Sunt fratele tau si tin la tine dar asta a umplut paharul. Zici ca o iubesti dar ai last-o sa plece. A da... Si in caz ca nu stii ea e vrajitoare.
-De unde sti asta si eu nu.
-Am sursele mele. Pa frate.

David pov
Dupa ce plec din castel ma duc la masina si plec la aeroport de unde iau avionul spre ea. Nu o sa renunt asa usor. Sper ca nu a aflat de sange. Sau daca ia spus Dominik? El a zis ca sigur ma uraste si pentru asta.