*Foc,foc,foc. Peste tot foc. Ţip,strig,urlu. Dar nimeni nu mă ajută. E o pierdere de vreme.. Plâng..ăsta e sfârşitul.. Focul se apropie de canapeaua pe care stau cocoţată ca o maimuţă. Strig un "Ajutor" infundat deoarece fumul mă face să rămân fără puteri. Dar tot ţip,incă sper ca cineva sa ma ajute*
Simt ceva şi mă trezesc brusc. Il văd pe David cu o pernă in mână. Nu observă că m-am trezit şi aruncă perna. O fuck..
-CE E GREŞIT CU TINE? DORMEAM!!
-Dormeai şi ţipai.
Mă uit in jur,eram in camera mea,fără foc. Omg. A fost doar un coşmar...
- Ăm.scuze...am avut un coşmar..
David se aşează lăngă mine luându-mă in braţe fără să spună nimic. Observă că tremur ca un copil care tocmai a fost speriat.
-Shh..o să fie bine.. Sunt aici acum..
Nu spun nimic şi adorm în braţele frăţiorului meu. După un somn atât de minunat, fără coşmaruri, mă trezesc din cauza razelor de soare ce se strecoară prin draperia care nu este trasă complet. Imi deschid incet ochişorii mei adormiţi şi imi iau telefonul de pe noptieră. Il deschid si ma uit la ceas.
Nu,nu,nuuu. Nu din nouuu. IL OMOR PE IDIOTULLLL ĂLAAAAAAA. NU M-A TREZIT.
O fuck...iar întârzii la ore. Mă dau cât de repede pot jos din pat,dar nu a durat mult că m-am împiedicat de pătura de pe jos. Ar trebui să imi mai fac curat în camera,zici că e cocină de porci. Îmi las gândurile şi mă duc repede la baie sa îmi fac rutina de dimineaţă. Ma îndrept spre dulap si aleg să port o pereche de blugi negri,o bluză cu un minion şi converşii mei negrii. Imi iau geanta,telefonul şi portofelul şi cobor scările in grabă spre bucătărie. Acolo era David care se juca Clash Royal*copilul,nu se mai maturizează*.
-Idiotule!
-Pardon?
-Astăzi incep cursurile la 10 şi este ora 11. Şi ştiai foarte bine la ce oră incep cursurile pentru că mereu mă duci cu maşina la şcoală.
David râde. Imi vine sa il omorr.
-Ţi se pare amuzant?!?!???
-Mira*încă râdea*
-Ce?! Ţip nervoasă pentru că ştiu că pierd incă o oră
-Este debea ora 8*pufneşte în râs cu lacrimi*
-Ba nu este. Imi deschis iphon-ul 6 alb şi îi arât ceasul nervoasă.
Se opreşte din râsul lui isteric,trage o gură de aer şi incepe să vorbească
-Eu am schimbat ora telefonului tău. Voiam să văd cum reacţionezi şi să fiu sincer,a fost al naibii de amuzant
Simt cum venele mele pompează de nervi. Ar trebui să imi pun parolă la telefon
-CUM POŢI SĂ FACI ASTA?! TE OMORRRR!!!
Am inceput să-l alerg prin casă cu o pernă. Dacă cineva ne vedea aşa,spunea că suntem copii de 5 ani,nu adolescenţi.
Mă predau pentru că ştiu că nici intru-un milion de ani nu o să prind fiinţa aia care merită multă,multă, bătaie!
Începem să râdem amândoi de cum ne-am comportat şi aud cum burtica mea cerşeşte mâncare. David râde ca un copil idiot si mic.
-Ce e aşa amuzant? Mă uit serioasă la el
-Iţi este foame şi burta ta scoate sunete ciudate.
-Ha ha ha. Râd cu lacrimi ce să spun
Arunc cu perna pe care o aveam în mână şi reuşesc să il nimeresc. O merita :>
Bunnnnn. Primul meu capitol. Sper să vă placă
