18. Pregătiri

1 1 0
                                    

Mira pov

Sara işi face insfarsit apariţia. Răsuflă usurată când ma vede si se indreapta spre pat. Se aseaza si isi regleaza vocea
-Aşa. Sa continuam. Ce ai pătit?
-Mama.. A venit..
-O super! Si de ce esti asa trista?  Parca voiai cu nerăbdare sa o vezi..
-Ştiu dar..
Oftez si incep sa povestesc.
Ei mereu pleaca in alte ţări cu afaceri. Niciodată nu poti vorbii cu ei la telefon pentru ca ei nu prea au timp. M-am obisnuit cu asta dar nu asta ma doare cel mai tare..
-Atunci?se vede că vocea Sarei vrea să continui
-Am ajuns acasă si am urcat in camera mea unde era mama. Am fost foarte fericita până mi-am adus aminte ca mai trebuia sa stea acolo doua luni. Prima oară am crezut ca   a venit sa ne vadă,daca tot nu am vorbit cu ea..Dar m-am inselat cand am intrebat-o si mi-a spus ca are o cina importantă cu prietenii ei si copii lor. Cum dracu să vină pentru ei dar la noi nu este in stare nici sa ne sune? Mai bine mergeau la un restaurant sau mai bine minteau ca au venit sa ne vadă pe noi si mai vin niste prieteni! Dar nu! Au venit doar pentru nenorocitii aia. Le doresc moartea!  Moartea!

Lacrimile isi fac aparitia si simt cum Sara mă strânge in brate
-Mira,inteleg ca esti suparata,dar nu e bine sa doresti moartea unor oameni care practic nu au nici o vină. Imi pare foarte rău!imi sopteste parcă ultimele cuvinte si ma strânge mai tare la piept.
Aveam nevoie de ea si de cuvintele ei calmante
-Multumesc pentru tot! Te iubesc!ajung sa zic printre miile de lacrimi
-Cu plăcere sys!
Dupa 2 minute in care nimeni nu a zis nimic,se aude vocea lui Adam care tipa
-La masăăăă!
-Imediat!ţipă Sara la el parcă uitând ca sunt acolo
-Iţi este foame fugaro?
-Mhm. Si nu sunt fugară fgm de perfectă
-Eteteeee la eaaaa. Io? Perfectă? Hai fhă pleacă de aici

Incepem sa râdem si parcă uit tot. Uit de ce am venit aici. De ce am plâns.  Totttt
-Hai la masă că burtica mea face figuri
Cuvintele ei m-au facut să mai pufnesc odată in râs
Iesim din camera si ne îndreptam spre bucătarie. Masa era aranjată foarte draguţ. Pe masă era mămăligă cu doua ouă peste care este presărată brânză.  Doi cârnăciori mari prajiţi in tigaie. Cartofi prăjiţi si carne de pui. Yamyyyy.
-Şi. Spune-ne câte ceva despre tine
Mama Sarei sparge linistea si imi îndrept privirea spre ea pentru ca stiu ca se refera la mine. Imi pun furculiţa jos, ma sterg cu un servetel si incep sa ii zic cateva informaţii de bază
-Numele meu este Mira Wellson. Am 15 ani. Tatal meu este avocat iar mama psiholog. Am un frate de 19 ani. Si mhm..cam atât
-Iubit ai?
Vocea lui Adam mă face să ma inec cu aer iar toti incep să râdă de expresia mea
-Da am.
-Păcat!
-Adam! Nu fi nesimţit
Vocea Annei mă face să chicotesc la fel ca ceilalţi

Ma ridic de la masă dupa ce termin si ii multumesc mamei Sarei
-Vă multumesc mult ca m-ati primit la voi! Sunteţi minunati. Şi doamna Anna,gătiţi minunat!
-Doar Anna te rog. Multumesc mult scumpo. Mi-a facut mare placere să te cunosc! Sper sa mai vi pe aici!
-Cu siguranţă!
O imbratisez pe Anna după pe Sara.
-Esti sigură ca nu vrei să rămâi?
-Da,sunt sigură. Nu vreau să mă dea disparută.

Sara chicoteste si mai ma ia odata in brate. Il salut si pe tatal ei si ies din casa. Afara e destul de frig si eu sunt imbracata subtire. Imi deschid telefonul si vad 30 de apeluri de la mama si David si cateva mesaje pe care decid sa nu le citesc acum

Oh. Mai am de mers o oră in frig. Perfect.
Sunt scoasă din gândurile mele de o masină neagră,un Porche care mă clansonează. Geamul din dreapta se dă usor in jos eu oprindu-ma instantaneu.
-Te duc undeva?
Vocea baiatului care se afla in maşina ma face sa tresar dar recunoscând'o imediat
-Nu multumesc Adam!
-Haiiiideeeee! E un frig afară si cred ca stai si departe. Plus,esti imbracata foarte subtire asa căă...Nu fi incăpăţânată si urcă

Of are dreptate.  O sa inghet de frig pănă ajung. Si nu cred ca o sa fie asa rău sa merg cu el deci de ce nu.
-Bine,bine!
-Yeyy
Vocea lui de copil mic mă  face să râd.
După un drum in care el a pus muzica si eu cantam ca nebuna am ajuns acasă. Am râs mult cu el. Este foarte de treabă.
-Multumesc ca m-ai adus acasă!
Mă dau spre el si il pup pe obraz ca pe un prieten.
-Cu drag!

Decizia VieţiiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum