Am ajuns acasă după incă 30 de minute petrecute in apartamentul lui Andrew,unde doar am vorbit,am râs si am baut o altă cafea preparată.
Intru pe uşa casei,mă descalţ şi un miros minunat imi invadează nările. Yamiii. Oare ce gateşte David?
Imi scot telefonul din geantă si ii dau un msj lui Andrew să il anunţ că am ajuns. Mă îndrept spre bucătărie si mirosul si oalele de pe foc imi aduce aminte de mama..Ohh..Mama..Imi e asa dor de ea.
Ies din bucătărie cu un pahar de suc la frigider si ma indrept spre camera mea dezordonată. Uşa era deschisă dar stiu sigur că era incuiată cu cheia până sa ajung la spital. Am senzatia să bat dar e camera mea ce naiba. Intru hotărâtă să vad cine e nesimţitul care este in camera mea.
Când am intrat,am avut un zâmbet până la urechi. Fug si iau in brate persoana care mi-a dat viaţă.
-Mamăăă! exclam si o iau in braţe aproape dărămând'o
-Hei scumpo! M-ai speriat! Nu am auzit când ai venit.
-Ce cauţi acasă? Parcă trebuia să mai staţi doua luni?
-Ştiu scumpo,dar eu si tatal tau avem o cină importantă cu nişte buni prieteni si copii lor.
-Oh..Am crezut ca ati venit sa ne vedeţi pe noi..
Mă intristez si imi las capul in jos. Mama imi ia bărbia in mâna ei asa fină si mă forteaza sa ma uit la ea
-Scumpo,mi-a fost dor de voi. Dar stii ca nu putem venii mereu..
-Da mamă stiu! Dar macar daca puteam vorbii la telefon! Pentru ca pun pariu ca nu stii ca am fost la spital in coma aproape o saptamana! Nu v-a mai interesat ce fac copii vostrii? Dacă sunt bine? Inteleg ca nu puteţi vorbii,dar nici macar un telefon?! Un telefon mamă! Atât. Sa va auzim vocile! Dar nu,voua nu v-a pasat! Si acum veniti aici pentru o cină cu nişte prieteni? Mai bine rămâneaţi acolo!
Ţip la mama şi simt cum lacrimile işi fac apariţia. Ies din camera ca un fulger lăsând'o pe mama in urmă.
O iubesc mult si mi-a fost dor de ea,dar când am aflat motivul întoarcerii ei si a tatei,m-a dezgustat. Serios?! Mai bine mergeau la un restaurant de acolo decât să vină aici. Macar daca ma minţea si ea! Oh la naiba! Si cand e cine aia?
Ies din casă foarte nervoasă. Uit că sunt imbracată foarte subţire si frigul mă izbeşte puternic. Cred că mă duc la Sara. Am nevoie de ea..
Sara pov
Ajung acasă după ce am venit de la apartamentul lui Andrew. Când am intrat am auzit vocea Annei,mama mea adoptivă
-Sara,poţi veni in bucătărie te rog?
-Imediat!
Ma descalt şi fug spre bucătărie, aproape împiedicându-mă de prag.
-Da?
Vocea mea ii face sa se uite la mine
-Scumpo,nu te-am vazut aproape deloc saptamana asta. Doar ai trecut foarte repede sa te schimbi si ai fugit inapoi afară. Este totul inregula?
Vocea Annei parea destul de tristă.
-Mhm..Am avut câteva probleme..
-Ce probleme?
Vocea ei devenii din ce in ce mai ingrijorată
-Anna..Putem vorbii mâine? Sunt destul de obosită si aş vrea să dorm putin..
Scoate un oftat si dă aprobator din cap.
Mă îndrept spre camera mea pentru a face un duş si pentru a mă îmbrăca in pijamalele mele confortabile si care mi-au lipsit extrem de multtt. Trec pe lângă camera lui Adam şi observ ca e intins pe pat cu laptop-ul lângă el. Trec cât de repede pot pe lângă camera aia si grăbesc pasul spre camera mea rugându-mă sa nu mă fii văzut pentru că nu am chef de perversitatea lui tâmpită si nesuportabilă.
Intru in camera si vreau să inchid uşa dar un picior o blochează. Oh perfect! Fix asta imi trebuia!
-Bby! Nu prea te-am văzut saptamana asta!
Vine idiotul ăla băgându-şi mâna in parul meu. Vreau sa mă smulg,dar nu doresc să raman fără păr..
-Aşa şi? Eu chiar m-am bucurat că nu te-am mai văzut saptamana asta!
Rânjesc la el si el in loc să se incrunte,rânjeste
-Imi era dor de Sara asta. Încăpăţânată mereu. Mhm. Oare cu cine semeni?
Semănam cu mama la comportament... Asa era si ea...Mama..Imi e asa dor de ea..De mângâierile ei si vorbele ei frumoase..
Scap o nenorocită de lacrimă dar o sterg repede
-Lasa-ma odata Adam! Pleaca!
-Pisicuţa s-a supărat?
-Pleacă!
-Dacă mă saruţi plec pisi!
Rânjeste pervers la mine si asta ma face sa imi doresc să ii sterg zâmbetul ăla de pe faţă.
Se aude soneria si aud cum Anna mă strigă
-Saraaaa! A venit o fată frumoasă pe la tineeee!
-Vin acum!
-Fată frumoasă? Unde?
Intreaba David foarte curios
-Dă-mi drumul si pa!
David imi dă drumul la păr iar eu fug să văd cine e. Nimeni nu a venit pe aici vreodată din prietenii mei, nici măcar Mira. Imi era frică sa nu râdă de casa mea care nu e asa mare si nush..bogătană..
Mira pov
Am ajuns in faţa porţii Sarei. Are o casă destul de draguţă dar niciodată nu am vazut cum e in interior. Pe exterior este un gazon mare cu multi trandafiri. Casa este de doua etaje. Culoarea ei fiind maron.
Imi fac curaj şi intru in curte. Este destul de tarziu dar sper sa fiu primită. Bat in uşă de două ori si apare o femeia cu parul galben,cărunt,mică de statură cu un şort pe ea. Este asa draguţă. Cred ca este mama adoptivă a Sarei.
-Bună seara! Mă scuzaţi pentru deranj dar Sara este acasă?
-Bună! Da este! Intră scumpo,este foarte frig afară si esti cam subtire îmbrăcată. O chem imediat.
Aud cum doamna aceasta draguţă o striga pe Sara in timp ce eu sunt indrumată sa ma asez pe canapea de un domn mare de inaltime,cu barbă şi care pare foarte dur. Cred ca este tatal adoptiv.
Ma uit prin sufragerie si vad o canapea mare maron,o plasmă,o masă mică din lemn de culoarea mahon si un fotoliu micuţ in colţ.
In faţă se vede bucătăria. La dreapta sunt nişte scări care cred ca duc la etaj. Privesc mai bine si o zăresc pe Sara coborându-le
-Miraaa!
Ţipă la mine si ma ia in brate
-Si eu ma bucur sa te văd!
-Ce faci aici?
-Oh scuze,nu am voie să imi vad cea mai bună prietenă?
-Mira! Te cunosc foarte bine! In primul rând nu ai venit niciodată aici si tu deobicei anuntai. In al doilea rând este ora 17:30 si nu cred ca veneai tu pe frigul asta la mine. Deci, care e motivul?
Oh,bruneta asta avea dreptate...Ma cunoaste asa bine..
-Putem vorbii doar noi două singure in camera ta,te rog?
-Da, sigur!
Mă iau dupa Sara si urcăm scările. Ajungem pe un hol unde sunt doua uşi. Prima era incuiată iar in fund era altă uşă care era puţin deschisă.
Ajungem in faţa uşii putin deschisă si intram. Sara ma indeamnă sa ma asez pe pat si asta fac. Camera ei este destul de mare. Are un dulap,un pat,o plasmă,un laptop pe un birou,câteva bibelouri si poze pe pereţi cu noi două. Awww
-Deci care e problema?
Mă opresc din inspectat si vreau sa incep sa vorbesc dar un ciocănit arsuzitor se aude in uşă
-Da?ţipă Sara surzidu-mă
Un băiat inalt,cu ochii caprui,un păr dat pe spate,imbracat doar in pantaloni de trening,lăsăndu-si pătrăţele perfecte la iveală intră pe uşă.
Mă inspectează din cap până in picioare şi zâmbeşte eu roşindu-ma instant. Cred ca este fratele vitreg al Sarei. E al naibii de frumos.
-În 10 minute e gata masa!
-Multumesc
Mârâie Sara parcă deranjată de prezenta lui.
-O surioară,nu ştiam că ai musafiri. Cine este fata aceea minunată de lângă tine?
Ma roşesc instant si pot vedea nervozitatea Sarei. Işi încleştează pumnii si incearcă sa se calmeze.
-Ea e prietena mea cea mai bună! Mira el e Adam,Adam ea e Mira.
Băiatul frumos se apropie de mine si imi intinde mâna eu prinzându-o şi scuturând-o uşor.
-Încântat!spune el cu un zâmbet minunat
-Asemenea
-Adam,pot vorbii putin cu tine afară?vocea Sarei ne face să ne desprindem mâinile
-Da surioară
Ei ies afară pe mine lăsându-mă singură. Trist!
Sara pov
Ies nervoasă din cameră din cauza dobitocului. Cum isi permite să vină asa si mai ales sa bata la uşa. El nu bate niciodată la uşă. El nu imi zice niciodată "surioară"! Si mai ales cum isi permite sa mintă ca nu stia ca am musafiri? Imbecilul!
-Da?
-Cum iţi permiti să vi si să te da o drept nestiiutorul de "frate"
-Adica?
-De ce ai mintit ca nu stiai ca am musafiri? Si mai ales,decând imi spui tu mie "surioară"?
Mă abtin cu greu sa nu tip sa nu audă Anna si Bred cearta asta stupidă!
-Păi mnah. Voiam sa fiu si eu draguţ.
-Hai lasă dulcegariile astea mincinoase pe alta dată. Stiu ca doar voiai sa o cunosti pe Sara.
-Bingo!
Nervii mei cresc la maxim. Incerc sa ma calmez si ii zic
-Trebuie sa plec,pa!
Plec de lângă el fără sa mai zic nimic si intru in cameră unde mă asteapta Mira.
Nesimţit mai este Adam, aşa-i? Capitol nou:>
