Mira
Privesc atent cum David se uită la mine. Parcă este surprins pentru că pentru prima dată in viaţă ,Mira Wellson a nimerit ceva,orice. Ochii lui verzi se uită atent la mine parcă încercând să işi revină din acest şoc. Deja devine prea enervant şi hotărăsc să sparg liniştea asta
-Ce?! De ce tot te holbezi?
-T...Tt.tu...
Încerca să işi găsească cuvintele dar se bâlbâia ca un copil cu multe dulciuri in gură ce incerca să vorbească
-Tu ai reusit sa ma nimeresti.. Cum e posibil?
Mă incrunt la el. Ce vrea sa spuna? Ca eu nu nimeresc si e un şoc ăsta? Incerc să gândesc cât mai rapid ce sa spun pentru a nu işi da seama că ma gândesc.
-Vai.. Scrie in calendar. E o zi importanta. In fine. Imi este foame! Mâncăm sau mor de foame din cauza ta? Incep să mă plâng ca un copil mic..
-Mbine. Fomistă mică
Face o faţă de copil nevinovat şi imi dă un zâmbet. Zâmbetul cu care cucereşte toate fetele din şcoală. Oh da.. Persoana cu zâmbetul perfect,este cea mai populară persoană. Şi bătăuşă...Intr-un fel e enervat pentru ca mulţi nu vorbesc cu mine din cauza lui. Ei cred că..nu ştiu? O să le zdrobeasca oasele pentru că vorbesc cu sora lui? Hm..unii oameni au o gândire de nu iţi vine sa crezi. Dar avantajul este ca nimeni nu se ia de mine. Bine,e logic că ma pot apăra si singură,dar e bine sa stii ca ai pe cineva pe care te poti baza. Privesc cum mâna lui David se flutură prin faţa mea,scoţându-mă din gândurile mele
-Planeta către Mira. Eşti cu noi?
Imi dau ochii peste cap auzind vorbele astea si ii răspund mai mult obligata,nu vreau sa fiu nesimţită. Cum e in ziua de azi,sa nu il las cu seen.
-Da. Ce vrei?
-Parcă iti era foame. Fă de mâncare
Mă uit cu o privire ucigătoare, dar nu il intimidează. Misiune esuată
-O să ma ajuţi si tu!!
-Eu?
Incepe să râdă si as vrea sa ii dau cu ceva in cap,dar nu mă risc
-Da , tu domnule.
Îmi pun şortul de bucătărie pentru a nu mă murdării şi ii caut si lui unul. Hotărâm sa facem clătite cu ciocolata. Miami,delicios:> Ii dau cateva indicaţii băiatului de langă mine să poată face el o parte din compozitia de clătite. Aduce făina si o toarnă pe toată
-Ba idiotule! Nu trebuia sa o torni asa! Ai stricat tot!
-E prima dată cand incerc sa fac clatite,ce vrei mai mult?
-MISIUNE EŞUATĂ
Il pot vedea cum se enervează. Este destul de amuzant si chicotesc
-Râzi ,hă?
Ia bolul cu "aluatul" şi incepe să il arunce după mine.
-Oh nu,nu cred că ai facut asta
-Crede bby
-Bby? Rlly? Incep să râd si el face la fel. In timpul ăsta ii fur bolul din mâna si il torn in cap.
-Vrei război domnisoara?
-Cu mare plăcere
Incepem sa ne batem cu făină ca doi copii tâmpiţi. Dupa ma uit la ceas si observ ora 9:15.
-Stopppp!!! In 45 de minute intru la scoală si uite ce e pe mine, ce dezastru e aici si mai important, nu am mâncat!!!
Nu spune nimic si incepem sa facem curat. In 10 minute am terminat. Eu fug in camera mea iar el in a lui pentru a face un duş si să imi iau alte haine pentru şcoală. Dupa 10 minute petrecute sa imi scot aluatul din păr si sa ma spal pe corp,ies din duş infăşurându-ma in prosop. Mă indrept spre dulap scoţându-mi o rochiţă cu flori mai sus de genunchi cu o palmă. Imi usuc parul foarte repede,il pieptăn si imi iau perechea mea de sandale albe,puţin înalte, şi cu pietricele pe ele. Cobor scările si imi iau telefonul si geanta din bucătărie. Coboară repede şi David si pornim spre maşina lui,un Audi negru,cel mai nou model. Il inspectez din cap pâna in picioare si observ ca este in obişnuitele sale haine negre,si adidasii negrii cu puţin alb de la adidas. Trebuie sa recunosc,se imbraca super pentru un băiat.
-Eşti adorabilă! ma scoate din gândurile mele
-Ehh. Mulţu'. Şi tu arâţi bine!
Imi deschide portiera maşinii ca un gentalman ,eu murmurând un mulţumesc. Se urca in maşină si privesc ceasul, 9:55. Sper sa nu întârzii. Bagă maşina in viteaza,ma mir cum de nu am facut accident, si in doua minute ajungem la liceu.
Gata alt capitol. Sper să vă placă:>
