Imi sterg lacrimile şi incerc să imi pun planul de evadare in acţiune. Clar sunt nebună si multi o să mă tot facă aşa,dar nu mă intereseaza, trebuie să o văd. Mă urc pe pervazul de la geam şi vreau să sar şi să ies odată din clasa asta,dar vocea care mă scoate din minţi mă opreşte imediat
-Ce crezi că faci? Mă intreabă baiatul sexy de la a 11-a
-Încerc să evadez,nu se vede?
-Ai auzit de uşă?
Pe bune? Crede că trăiesc in peşteră?
-Noooo. Eu sunt din Eviul Mediu
Incepe să râdă si asta fac si eu uitând motivul pentru care trebuia să ies pe fereastra asta nenorocită
-Ok,să lăsam gluma,de ce incerci să evadezi pe o fereastră când poţi să iesi pe usa ca un om obisnuit?
Şi atunci mă izbeşte realitate şi simt cum obrajii mei ard iar lacrimile incep să apară. Nu spune nimic si pleacă. M-am facut se râs in faţa baiatului pe care il plac. Să ma ia naiba ca nu ma puteam abţine!
Afară se aude un strigăt sau o ridicare de voce. Recunosc vocea asta din o mie
-Mişcaţi de aici si deschideţi uşa să nu vă rup oasele!
Un fior mă trece pe şira spinării când aud cum uşa se deschide şi pe ea intră băiatul visurilor mele. Am rămas fără cuvinte şi am dat sa plec,pentru ca Mira are nevoie de mine, dar vocea lui mă opreşte.
-Unde fugi aşa? Nici măcar un mulţumesc?
Ăm la naiba,am uitat să zic mersi. Ce vacă sunt...
-Mulţumesc! Zic scurt si la obiect. Dau să plec dar simt cum mâna mea este trasă inspre un abdomen bine lucrat.
-Nu iţi place compania mea? De ce tot fugi? Dacă te enervez, spune-mi şi nu ma vei mai vedea niciodată
Inima imi bate exagerat de tare. Felul in care vorbeşte mă face să ma simt aşa ciudat. Un sentiment pe care nu il cunosc.
-Nu,doamne... Doar că...
Simţeam că trebuie sa ii zic. Trebuia sa ma descarc cuiva. Părea de incredere. Nu ştiu daca masca lui era falsă dar m-am hotărât sa ii spun
-..Prietena mea cea mai bună este inconstienta. Ne-am certat si jur că nu stiu ce s-a întâmplat. Eu am vazuto pe geam intinsa pe jos si am fugit la ea. Cand au duso in cabinet ea era palida iar eu am fost oprita de un gardian care nu mă lasa sa trec sa o vad până nu era constienta. Am inceput sa injur si am fost asaltata de colegii mei. Am ajuns in clasa asta si voiam sa fug pe fereastra asta nenorocita să ajung la ea. Sa o pot vedea. E doar vina mea. Ma urăsc... mă urăsc...
Lacrimile iar incep să işi facă apariţia. Era doar vina mea. Trebuie sa o văd. Trebuie!
-Acum mă scuzi,dar trebuie să merg la ea. Să o văd. Trebuie..
-Eşti sigură că te descurci? Eşti palidă si umflată de la atâta plans şi debea te poti ţine pe picioare,nu cred ca vei ajunge prea departe in starea asta.
Pufnesc pentru că stiu că are dreptate. Este probabil să ajung pe jos când ies din clasă pentru că picioarele mele parcă sunt fără vlagă. Sau..nu ştiu.. incep iar să plâng pentru că nu sunt bună de nimic. Nici nu ştiu in ce stare este Mira şi mai grav,nu stiu cum a ajuns asa. Dar daca cineva a facut asta, jur ca il omor cu mâna mea!
David pov
Privesc fata din faţa mea care plânge de când am venit eu aici. Imi pare rau pentru ea si pentru prietena ei. Trebuie sa o ajut. Imi e milă de ea. Sunt eu un bătăuş şi un popular,dar am inimă ca toată lumea,nu am o piatră. Ii iau faţa fetei in mainile mele mari,forţândo să se uite la mine. Este asa frumoasă.. Are ochii roşii de la atâta plâns iar culoarea ochilor ei căprui,sunt de un negru. Săraca.. Trebuie să fac cumva să işi vadă prietena. Ma uit prin clasa si pâna sa ii zic ceva,imi aduc aminte că asta este clasa scumpei mele surioare. Oare,unde este acum? Mă gandeam sa o intreb pe fata de lângă mine care incă nu am aflat cum o cheamă, dar era prea spulberată să mai stie ceva inafară de faptul că prietema ei este grav ranita. Ochii ei căprui se uita la mine cu o blândeţe si naivitate ce mă face sa ma inmoi,dar nu o sa permit asta.
-Hei. Nu mai plânge. Te voi duce eu pâna la cabinet doar sa ma asigur ca nu vei cădea sau mai stiu eu ce.
Nu spune nimic şi incepem sa mergem spre cabinet,eu tinândo de talie pentru a merge fără să cadă.
******
Ajungem in faţa cabinetului şi bat la uşă, asezândo pe fată pe un scaun. Ea incearcă să isi regleze respiraţia dar nu reuseste. O asistenta la vreo 45 de ani,scunda,cu parul blond scurt,şi riduri pe faţă iese din cabinet
-Da? S-a intamplat ceva?
-Bună ziua,a venit aici o fată lovita grav la cap,aş putea stii cum este starea ei?
-O fată lovită grav la cap? Ăm..A da. Imi aduc aminte. A plecat acum 5 minute la spitalul Grigore Alexandrii in stare foarte gravă. Biata fată. A pierdut mult sânge şi a avut o lovitură craniană destul de gravă. Doar cu o minune poate scăpa.
-Ok,multumesc. O zi buna!
Omg,biata fată. Nu pot sa ii spun asta fetei ăleia. O să plângă atât de tare încât imi e sa nu leşine,sau mai stiu eu ce. Of doamne.
Sara pov
Astept sa vina odata baiatul din a 11-a cu vesti despre Mira. Oh,Mira. Mă doare că nu mai pot vorbii cu ea,mă doare al naibii de tare. Este doar vina mea. Doar a mea! Ma urăsc.. Dacă aş pierdeo,nu mi-aş iartao niciodată! M-aş duce dupa ea. Dar de ce gândesc asa? Mira este tare! Ea se va trezii şi ma va face să râd cum face mereu. Nu? Nu?.. Da..asa e.
Dau drumul altor rânduri de lacrimi. Sunt asa epuizată. Incă il astept pe baiatul perfect si asteptarea mea a dat roade,a venit. Ma ridic repede in picioare dar nu dureaza mult pentru ca ma dezechilibrez si cad. Ma ia de talie si ma pune înapoi pe scaun. Uit să ii multumesc si il iau la intrebari
-Unde e Mira? Cum se simte? Se face bine asa-i? Nu e nimic grav,aşa-i?.. aşa-i?..
Ochii lui păreau trişti sau confuzi.. Te rog sa imi raspunda pozitiv la toate intrebarile si sa imi spuna ca Mira este in cabinet,constienta. Te rog..
1135 de cuvinte. O daaaa:> Capitol nou:> Săraca Sara,nu stie că prietena ei poate murii oricând. Saracul David, nu are habar că surioara lui scumpă este cea rănită.
