Sara pov
Este şi 5 minute iar Mira nu a venit. Oare chiar a fost aşa afectată? Adică,eu doar glumeam,nu credeam că o va lua aşa înserios. Pentru că nu eram deloc cu mintea in clasă ci la Mira,nu observ când domnul de muzică intră.
- Doamnă Benson,sunteţi cu noi?
Tresar când imi aud numele şi ma ridic ruşinată in picioare. Toată clasa râdea. Perfect!
-M..m..Mă scuzaţi domnule White..nu v-am văzut intrând..
-Am văzut că te gândeai serioasa la ceva,pot ştii la ce?
-Ăm..nu..adică. da..m-am certat cu cea mai bună prietena a mea şi vad ca nu mai vine la oră. Doar sunt puţin îngrijorată..
-Inteleg. Nu iti face griji,poate este la baie sau poate vorbeşte cu cineva si nu realizează că a inceput ora. Sa nu ne facem îndoieli pripite. Nu are ce să i se intample.
-Aveţi dreptate ,domnule. Mă scuzaţi!
-Nu-i nimic domnisoara, ia loc!
Mă aşez in banca mea si privesc spre fereastra unde se vede terenul de fotbal. Ceva nu este inregula. Mai multi copii si asistente stau intr-un cerc,de parca este cineva acolo. Unul dintre copii se dă la oparte şi pot zării o bucată de material. Este..nu..te rog..aia este rochia Mirei.
-Miraaaaa
Incep să tip si sa plâng in timp ce ies din clasă,dărămând tot ce imi iese in cale. Stiam ca nu trebuia sa o las singura! Sper sa nu fie ea. Sper sa am nevoie de ochelari. Te rog Doamne... te rog.. Incep sa alerg cat de repede pot,la dracu educatie fizica,nu pot alerga repede! Incep sa plang si mai tare.
-La o parte!
Ţip când ajung acolo să pot vedea mai bine cine e acolo. Incep să plâng in hohote. Nu mai puteam respira
-Mira,te rog Mira,trezestete. Mira e nu mai vina mea. Mă urăsc. Mira te rog trezestete si injura-ma.te rog spune-mi că nu eşti un copil. Te rog zâmbeşte. Te rog vorbeşte-mi. MIRAA. TE ROG MIRA. URĂSC SA TE VĂD PALIDĂ. E doar vina mea..Doar a mea..
-Ambulanţa este pe drum,dădeţi-vă sa pot lua pacienta să o punem pe pat. asta ne informează una dintre asistente
Vreau să merg cu ele in timp ce o conduceau spre cabinetul medical,dar un gardian mă opreşte
-Nu aveţi voie să mergeţi in cabinet pâna nu se vindeca persoana
-SĂ TE DUCI DRACU! IEŞI DIN FAŢA MEA ALTFEL TE CALC IN PICIOARE! PRIETENA MEA CEA MAI BUNA E INCONSTIENTA SI TU MA ŢI DEPARTE DE EA?! DĂTE ODATĂ!!!
-Calmati-va domnisoara va rog. Nu aveti voie sa intrati, astea sunt regulile!
-Să ma fu....
Nu pot să mai spun ceva,că sunt asaltată de colegii mei tâmpiti. M-au luat pe sus si m-au dus in clasă.
-Lasati-ma jos nenorocitilor!!! Lasati-ma altfel vă bat pe toţi! Trebuie să o vad!! E doar vina mea!! Lăsati-ma!!
Lacrimile curg ca şi Cascada. Ochii mei refuză sa mai plângă dar nu ma puteam oprii. Era doar vina mea. Trebuia să am grija de ea. La dracu! Sa ma ia dracu pe sus! Mă urasc!!!
Am fost inchisă in clasă de colegii mei tâmpiti. Simţeam cum faţa imi ardea şi nu mai aveam aer. Nu puteam respira. Ochii erau umflaţi de la atâta plâns. Dar nu ma puteam da batuta,trebuia să o vad! Era doar vina mea! Incep să bat cu pumnii in uşă,plângând si mai tare.
-LĂSATI-MA SA IES DE AICI! NU INTELEGETI CA TREBUIE SA O VAD?! NEBUNILOR!
-Singura nebuna de aici esti tu! Inceteaza odata! Mira v-a fii bine! Nu mai plange si incearca sa te linistesti!
In numele lui Dumnezeu! Nimeni nu intelege ca trebuie să o vad. Nimeni?! Imi aduc aminte de geamul cel mare al clasei. Nu era foarte sus asa ca puteam sării fara sa imi rup ceva,sper...
PAPAM. Alt capitol terminat. Oare Sara v-a sării? Oare Mira este grav ranita? Mistere şi iar mistere
