Ajung acasă cu BMW-ul meu negru. Urc rapid in camera uitând să imi salut părintii. Am altceva mai important de facut. O aud pe mama care imi ţipă numele dar nu o bag in seama.
Inchid uşa in camera mea cu cheia pentru a nu fi deranjat.
Aud bătăi repetate in uşă si pe nana care ţipă
-Andrew!!!! Deschide imediat uşa!
-Lasa-ma!
-Andrew!!
Deschid uşa nervos şi tip la femeia care mi-a dat viaţă fără sa vreau
-Ce dracu vrei??!
-Cum poţi vorbii aşa cu mine?!
-Cu talent!
Pot observa că am enervato rău de tot dar pe bune,nu vede că sunt nervos?
-Unde pleci Andrew? De ce iţi faci bagajul?
-In palesinta unde sa plec?
-Poţi fi serios măcar o clipă?!
Cred că e timpul să ii spun. După imi e să nu mă lase sa plec cu toate ca am 17 ani.
-Mă duc la Mira...
Îmi las capul in jos şi dau drumul a cătorva lacrimi. Mama mă ia de mână si ne asezam pe pat. Se ochii cu ei blânzi la mine şi mă intreaba
-Ce s-a întâmplat? ..
-Mira...Mira este la spital in stare gravă..
Mama avea o privire şocată. Nu stia ce sa mai zică. M-a tras intr-o îmbrătisare strânsă si mi-a soptit un "Va fi bine"
Sper..
Mama se ridică in picioare şi imi zice
-Hai să iţi facem bagajul..
Dau aprobator din cap şi mă ridic să imi fac bagajul
******
După două ore de făcut bagajul,insfarsit am terminat. Ma duc in baie,dar nu înainte sa ii multumesc mamei şi să o imbratisez. Fac un duş rapid şi ma imbrac intr-o pereche de blugi negri tăiaţi,un tricou negru mulat şi obisnuiţii mei adidaşi negrii de la nike. Mă dau cu puţin parfum,imi aranjez părul si ies din baie. Tata mi-a dus bagajele in maşina lui in timp ce eu eram la baie. El mă va duce la aeroport.
-Mamă,eu plec. Ai grijă de tine. Te iubesc.
O imbratisez strâns si o pup pe frunte pentru ca sunt mult mai inalt decat ea. Adica eu am 1.85 si ea 1.65. Deci.
Ii fac cu mâna mamei in timp ce eu intru in maşină.
******
Tot drumul a fost liniştitor. Eu nu am spus nimic si nici el.
Cand am ajuns la aeroport,mi-am luat biletul si mi-am luat rămas bun de la tata.
Intru in avion si astept sa ajung odata in România.
*******
Am adormit in avion si m-an trezit doar cand avionul a aterizat pe pistă. Am coborât si mi-am luat bagajele. Am zărit un taxi si l-am îndrumat spre spital. Dupa 30 de minute de mers ajungem la spital. Cobor şi ii dau banii taximetristului. Imi iau bagajele si fug inspre clădire
Sara pov
Pe David nu l-am mai văzut de când am ieşit din salonul Mirei. Nu stiu unde s-a dus pentru ca nu mi-a spus nimic.
O persoana intra pe uşa spitalului si trânteste destul de tare uşile. Ma uit mai bine si il zăresc pe Andrew cu doua valize in mână.
-Andrewwww!!!
Mă duc la el si il iau in brate strâns. Aveam nevoie de o imbratisare.. El isi scapă valizele pe jos,ele lovinduse violent de podea.
-Bună Sara. Unde este Mira? Cum se simte? Pot sa o văd?
-in salon. La fel de rău. Cred că da.
Mergem spre salonul Mirei. Am intrebat un doctor daca putem intra si a raspuns pozitiv.
Andrew fuge spre patul ei. Se uită puţin la ea si incepe sa plângă
Andrew pov
Imi privesc micuţa princesa care stă intinsă in pat. Este conectata la tot felul de aparate. Buzele ei rozalii sunt mov. Faţa ei este palidă iar trupul slăbit. Ma doare sa o vad asa. In loc sa stau sa vorbesc cu ea, sa o sarut, sa o imbratisez, sa ma joc cu ea,sa facem tot ce e posibil noi doi,stau intr-un nenorocit de spital rugându-ma la Dumnezeu să se trezească. Ştiam ca Mira ma aude asa ca am inceput să vorbesc cu ea,cu toate ca e diferit.
-Iubire..Te rog. Deschide ochii. Vreau să iti vad ochişorii ăia frumoşi. Vreau sa iti sarut buzele. Vreau să te învârt iar tu sa tipi sa te las jos. Vreau sa ne plimbam prin parc. Să stam amândoi. Sa iti văd zambetul. Si tu ce faci Mira? Ce faci? Stai intr-un nenorocit de spital! Nu esti langa mine! Nu vorbesti cu mine! Nu stii câte griji mi-am facut! Nu ştii! Si acum ce? Esti ib coma de doua zile iar doctorii nu iti naiba dau sanse? Mira! Trezestete Mira! Nu mă părăsii.
Lacrimile isi fac iar apariţia. Nu am mai plâns asa niciodată..
- Ce imi faci tu Mira? Ce imi faci?...
Sara incepu sa plângă. Săraca...
Sunt scos din gândurile mele de uşa trântită violent de perete. Pe ea intra un baiat la vreo 18-19 ani. Îmbracat in negru. Parul ciufulit si cu un miros de tutun si alcool oribil
-Cine dracu esti tu?!
Incepe sa tipe la mine persoana care a intrat pe uşă
-Sunt iubitul Mirei,Andrew. Încântat!
-Încântat pe dracu! Iesi de langa ea. Mişcă!
Cine plm se crede ăsta? Sa imi zica mie să stau departe de my Princess?
-Nu o să-i permit unui beţiv să ma dea afară din salonul iubitei mele! Iesi afara si te rog frumos sa nu te mai intoric pâna nu vei fi treaz.
-Pe cine faci tu beţiv mucosule?!
-Pe tine!
-Gata! Băieti incetati! incerca Sara să ne potoleasca. David te rog iesi afara! Nu imi vine sa cred ca ai fost sa bei cand Mira este in coma! Chiar nu gândesti? Pleaca!
-Veţi regreta! Iesiti afara sau ma jur ca voi dărăma aparatele astea si Mira nu va mai putea traii.
David ăsta e nebun? Cum sa faca asta? Daca face asta,Mira moare.
-Tu te auzi ce spui?!? Pleaca!!!! incepe sa tipe Sara si sa dea cu pumnii in abdomenul lui David.
-David,te rog frumos iesi din salon sa nu chem paza! ii spun rational până nu mă enervez...
-Bă,pe cine dai tu afară?
Se indreapta spre mine cu pasi rapizi si imi bagă mâna in gât. E prea puternic.. Nu pot sa ii fac faţă. Ma zbat dar degeaba. Sara tipa si incearca sa il impinga dar fara succes. E prea puternic. Atunci,ma arunca pe podea,dărămând aparatul care o ajută pe Mira să respire... Atunci...
BUMMM. CAPITOL NOU. OARE CE SE VA INTAMPLA CU MIRA? OARE DAVID REALIZEAZA CE A FACUT? CE CREDE ANDREW DESPRE BEŢIVUL CARE IA BAGAT MÂNA IN GAT? CUM VOR REACTIONA CAND VOR AFLA CA ACEL BEŢIV ESTE FRATELE MIREI? IL VOR IERTA?
HEHEEE. CITIŢI IN CONTINUARE:>
