Secretul-Capitolul 3

8 1 0
                                    

Parchează in faţa liceului şi nu ştiu cum se dă repede jos din maşină şi vine să imi deschidă uşa. Deja se dă prea gentalman. Incepe să mă enerveze
-Ştii că nu trebuie să te dai tu un mare educat cu respect faţă de surioara lui, nu?
-Ce vrei să spui?
Se mai dă si bătut in cap. Tipic David ce pot să zic. Dar serios, am 15 ani,pot să imi deschid si singură uşa. Okey..Inţeleg ca vrea să pară...nu ştiu..important? Bine educat? Sau chiar nu ştiu de ce face asta, şi nici nu vreau să aflu prea curând. Il stiu atât de bine pe baiatul din faţa mea care cucereşte orice fată nu mai când zâmbeşte si vorbeşte cu vocea lui puţin răguşită.  Oh doamne ce bunăciune. De ce nu sunt toţi baietii asa perfecti ca el? Dacă nu era fratele meu cred că uhh.. Stai, stai. Ce dracu tot zic aici? E fratele meu! Doar fratele meu! Mbine..nu e gresit să imi doresc baieti in şcoala asta ca el,nu? Oh la naiba,nu este..cred.. Atunci realizez că inca nu a primit un răspuns la intrebarea lui,asa ca m-am hotărât să raspund cât mai repede să nu creadă ca evit să ii raspund sau mai stiu eu ce.
-Vreau să spun ca nu e nevoie sa imi deschizi uşa maşinii, pot şi singură in caz de nu ţi-ai dat seama.
-Oh,dar imi pare rău miss arţăgoasa. Nu stiam că te deranjează că fratele tau mai mare incearcă sa fie draguţ cu tine. Imi cer mii de scuze.
Are un ton batjocoritor si asta imi aduce aminte de incă un motiv pentru care niciodata nu am fost in aceeaşi şcoala împreună. Tot nu imi vine sa cred că in anul ăsta, este pentru prima data intr-o cladire cu mine,exceptând casa. Niciodată nu am fost la şcoala sau grădiniţa împreună pentru că nu ne suportam. Mereu când stăteam împreuna intr-o clasa/camera,doar noi doi,ba ne băteam, ba aruncam obiecte si făceam dezordine, ba ne injuram si alte chestii. Nu am nimic cu el,e fratele meu si il iubesc..eh..intr-un fel.. Dar m-an saturat mereu să se comporte mai important doar pentru ca e mai mare decât mine. Dar,ce sa vezi,anul acesta fratele meu mai mare a ajuns in şcoala mea,cel mai popular,sexy şi rau băiat. Iar eu,incă am rămas...eu. Fata care se imprieteneşte cu toată lumea,sunt bună si niciodată nu am batut pe cineva.  De cand fratele meu a ajuns aici,totul s-a schimbat. Multi nu vorbesc cu mine de teamă.  Si asta e al naibii de deranjant pentru ca eu nu sunt ca David. Urăsc faptul că a fost exmatriculat de la mai multe scoli din cauza comportamentului,si a aterizat la şcoala mea. Şi ce să vezi,până şi directorului ii e frica sa il exmatriculeze că a auzit ce a facut David persoanelor care l-au dat afară de la liceurile lor. Şi cel mai tâmpit lucru este că atunci când directorul mă vede,fuge cât colo. De parcă a văzut cea mai urâtă fantomâ. Uh..Prezenţa lui David nu e una tocmai bună,dar nici una rea. Ar trebui să ii dau o şansă si să incerc sa nu mai fiu asa "arţăgoasă' asa-i?..mdah.aşa-i
-Hei! Nu sunt arţăgoasă! Doar că uff.. David..imi pare rău..Inca nu m-am obisnuit cu existenţa ta aici şi stii si tu asta. Nu intelege gresit,iubesc că esti mai aproape de mine,dar de cand tu ai intrat şi mai mult in viaţa mea,totul este diferit. Multi refuza sa mai vorbească cu mine pentru ca le este frica de tine să nu le zdrobesti oasele daca ar zice ceva gresit si eu as suferii. Directorul fuge de mine cand ma vede. Profesorii cred că seman cu tine.  Unii stau cu mine doar pentru că tu esti popular si vor sa ajunga la tine. E al naibii de ciudat ,intelegi?
-Oh..Doamne, Mira,nu ştiam toate astea,eu nu ma pot schimba şi o stii bine,voi ramane la fel. Dar nu inteleg,de ce imi zici toate astea acum? De ce nu mi le-ai zis mai devreme. Adică,mai e putin si se termina semestrul,şi eu aflu acum toate astea.
Nu ajung sa mai zic nimic pentru că sunetul arsuzitor al clopoţelului care anunţă că orele incep mă face doar să ma scuz si sa fug spre clasa mea. Ajung in banca cea de toate zilele,unde stau de doi ani cu Sara,cea mai bună prietena a mea. Mă tot gândeam la conversatia mea cu David şi nu găseam raspuns la intrebarea lui. De ce i-am zis toate astea acum şi nu mai devreme? De frica să nu se supere sau..
Nu apuc sa mai gandesc că Sara mă asaltează cu intrebari,scoţându-mă din gândurile mele fără raspuns
-Mira? Esti bine? Ce s-a întâmplat?  De ce ai întârziat un minut la oră. Tu mereu veneai mai devreme cu 2-3 minute.
O iubesc asa mult pe bruneta asta. Sau blondă.  Niciodată nu i-am ghicit culoarea parului pentru ca mereu i se schimba. Ceva neobisnuit dar asa este.
-Gata,gataaa. Sunt bine. Am întârziat pentru că..erm..a fost aglomeraţie şi nu am putut ajunge mai repede
Sara ştia totul despre mine,toate secretele. Tot! Dar nu stia un singur lucru.. că am un frate mai mare. Niciodată nu i-am spus că am un frate mai mare pentru că niciodata nu l-a vazut. Mereu când venea la mine mă asiguram că David nu e acasă .  Acum că e la şcoala mea,nu voiam sa afle ca cel mai sexy,popular si rau baiat din scoală e fratele meu pentru că imi era teama să nu plece ca ceilalţi...o iubeam pe Sara ca pe sora pe care nu am avuto dar mi-am dorito,dacă ar pleca din viaţa mea..totul s-ar spulbera. Asa ca preferam să tin ascuns secretul "fratele cel mare" Nu puteam să ii spun adevăratul motiv pentru care  am întârziat si asta ma rodea pe interior..Era al  drq de nasol. Mă scoate din gândurile mele vocea caldă a prea iubitei mele colege de bancă si cea mai buna prietena
-Sigur?
-Da Sara,nu iţi face griji.
-Bine,bine. Dar dacă ai ceva si nu imi spui,te omor domnişoară
Incep să râd la vocea ei "serioasa". O trag intr-o imbrăţişare caldă care durează pâna cand intră profesoara de geografie

Alttt capitollll. Sper să vă placă.

Decizia VieţiiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum