Capitolul 7

7 1 0
                                    

-Erm...Este la spital..
-Dar nu e grav aşa-i? Aşa-i? Nu,clar nu e grav! Aşa-i?

Lacrimile isi fac aparitia neconditionat. Nu stiu pe cine incerc să conving că Mira nu este grav rănită,pe mine sau pe el? Pe el! Eu stiu ca nu e grav rănită...sper..
-Ăm..Imi pare rău..
-Nu ai de ce. MIRA ESTE BINE. VREAU SA O VAD!

Incep sa bat cu pumnii in abdomenul băiatului sexy din faţa mea. In momentul când am spus numele Mirei,faţa lui s-a schimbat . Oare de ce? Are vreo treaba cu Mira sau doar si-a adus aminte de cineva cu numele ăsta.?
-Ăm, eşti ok?.. il intreb pe băiatul din faţa mea,dar nici un răspuns..

David pov

Aud numele surorii mele si simt un nod in gât. Nu e posibil sa fie ea,nu? Nu? Oh la naiba, normal ca este ea. Nu mai au nici o Mira in clasa cred. Plus,de cand am auzit de accident,nu am mai vorbit cu ea si nici nu am mai văzuto. Ea mereu imi dădea mesaj daca venea mai devreme acasa sau dacă vedea că nu mai vin. Dar totuşi, poate am noroc sa mai fie o Mira in clasa. Te rog sa fie asa..
-Scuze,care e numele de familie al prietenei tale?
- Wellson... De ce?

Simţeam cum inima bătea din ce in ce mai incet. Respiraţia incepea să se oprească iar lacrimile erau pe cale să apară. Nu imi vine sa cred că Mira,surioara mea frumoasă este la spital in stare gravă. Cine ia facut asta!? Il omor cu mâna mea. Ii rup toate oasele,ii iau organele şi  le vând la tigani să se stearga cu ele la cur. Carnea o păstrez pentru a o arde.
Nu mai fac planuri si revin la gândul meu ",Mira"
Cum poate să pateasca ea asta? Cum? Doamne te rog din suflet să nu o iei de lângă mine. E tot ce am mai preţios pe pământ.  Te rog Doamne. Te rog.
Incep să imi simt obrajii umezi. La naiba, plâng.  Defapt,doar curg lacrimile pentru că nu stau să bocesc ca o muiere,o sa fiu tare si nu o sa ma fac de râs. Am si eu o reputaţie nu?  Până una alta,trebuie sa merg la ea sa o vad. O iau si pe prietena ei,dar trebuie sa o vad! Acum! Urgent!

-Haide!
-Unde? intreaba vocea ei ragusită de la cât a ţipat
-La Mira, unde dracu?
-Calmează-te! Nu cred ca am vorbit asa cu tine si daca vei face si pe drum asa,prefer sa merg pe jos!

Pe bune? Credeam că doar soră-mea e arţagoasă dar m-am inselat! Se vede ca sunt bune prietene. Ai de viaţa mea.. O iau intr-o mână si o pun pe umăr pentru a pleca cu ea spre spital.Nu am chef sa stau sa ma milogesc.

-Lasă-ma jos imbecilule!!!! Nu merg cu tine nicăieri!  Lasa-ma jos sau ma jur că dupa ce ma laşi jos,vei primii o lovitură puternicâ in moştenitori!
-Mai taci odata! Nu ai vrut să vi de bună-voie,vei venii cum vreau eu! Sa fie clar! Nu stau să ma milogesc de nimeni să vină cu mine,eu actionez!
-A zis cineva ca vreau sa merg la spital?! ţipă atât de tare încât simt ceva arsuzitor in ureche. O las jos pentru că ma scoate din draci.
-Bine,stai aici,dar să nu te văd la spital. mârâi la ea cu seriozitate
-Dar cine esti tu sa imi spui mie ce sa fac? Esti popular, dar la şcoala, nu inafara ei,asa ca nu te mai da tu cel mai important pentru ca nu esti!

Se vede că această copila nu stie că sunt fratele Mirei. Dar oare de ce? Oare e de faptul ca Mira nu voia sa o indeparteze? Pe bune?  Crede ca face ca toti ceilalţi?  La naiba! Acum ce sa fac? Ii zic sau nu?
-Eu sunt.....Doar un prieten bun de al ei
*nu pot să ii zic adevarul*..
Şi o iubesc mult pe Mira ca pe o sora *ceea ce e deja dar tu nu trebuie sa stii inca* şi stiu ca si tu la fel si de aceea ma gândeam sa vi si tu cu mine. Dar daca nu vrei ,nu te oblig

Oftează
-Of. Bine. Vin cu tine la spital.
-Aşa ziceam si eu.

Ne urcăm in maşină fără sa mai zica nimeni nimic si o gonesc spre spital. Imi aduc aminte iar de Mira si iar imi simt obrajii uzi.
-O să fie bine,promit.
Aud vocea calmă a fetei din dreapta mea
-Sper
Spun oftând puternic

*****

După 5 minute de condus ajung in faţa spitalului. Ii deschid uşa fetei si fugim spre uşile mari ale spitalului. Mă duc la o asistenta ce trece pe langa mine si o opresc
-Unde şi cum se simte Mira Wellson???
-Puteţi intreba la secretariat ,domnule
-Mulţumesc!

Fug spre secretariat si fără sa mai bat la uşă intru ca un nesimţit si incep sa vorbesc
-Unde este Mira Wellson?!
Caută ce caută si găseste
-Este in salonul 397
-Multumesc.

Ies din incaperea aia plină cu dosare si incep sa caut camera împreuna cu prietena Mirei pe care tot nu stiu cum o cheama.  Ma opresc, ma intorc cu faţa spre ea si ii spun:
-Cum te cheamă?
-Sara.
-David, încântat
Dupa ce ne strângem mâna,  începem dinou căutările
Dupa ceva timp de cautat,gasim salonul 397. Vrem să intrăm dar o voce ne opreşte
-Nu aveti voie acolo!
-Pot stii de ce? Il intreb pe barbatul din faţa mea
-Pacienta este in stare grava si nimeni nu o poate vizita pâna nu zice doctorul!

Nu mai zic nimic si ma asez pe unul din scaunele de asteptare, acelaşi lucru făcând si Sara.
Voi astepta pe scaunul ăsta nenorocit pană pot să o imi vad surioara

Hehee. Alt capitoll. Am multe, multe alte idei. Sa imi spuneţi cum vi se pare până acum.  :>

Decizia VieţiiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum