A apus, odata cu soarele, speranta.
Nici stele, sa imi lumineze calea, nu mai sunt.
Tot ce mai am in gand, e discrepanta,
Dintre a ma inalta, sau a ma izbi de sol crunt.
Cand tacerea noptii imi absoarbe gandurile,
Ce solutie mai am sa le salvez de negura,
Cea care-mi strabate necontenit strafundurile,
Si nu ma lasa sa scap in veci de greaua ura?
O fi renuntatul oare, o forma de a rezista,
Cand bezna imi ascunde miseleste calea?
Sau trebuie sa continui sa port lupta,
Si sa astept sa mi se lumineze zarea?
Am revenit cu o poezie noua. Si tot ce imi doresc, sincer va spun, este sa nu va dezamagesc pe voi, cei care cititi ceea ce scriu eu aici. In continuare va multumesc pentru tot. Si chiar daca volumul acesta nu mai e pe locul 2, dragostea mea pentru voi nu a pierit, si va transmit sincere multumiri. Poate fara ajutorul vostru, nu continuam, si nu ma aflam acum aici. Multumesc! Nu uitati sa zambiti si sa aveti grija de voi!
CITEȘTI
Poezii
PoetryLas durerea sa-mi arda amintirile, Cu ochii goi, ignor toate privirile. E greu sa te pierzi pe tine, dar cu timpul, Te resemnezi, si iti afli verdictul.
