Când minciuna-mi devine singura credință,
Și catacombe sinistre gândurile îmi par,
Permite-mi să m-abandonez în a ta ființă,
Iar pentru scurte clipe, povara să nu-mi car.
Când mă bântuie ecouri de amintiri trecute,
Și inima îmi ticăie c-al unei bombe ceas,
Mă rog ca ochii tăi, chipul să nu îmi uite,
Căci voi pleca departe de dulcele tău glas.
CITEȘTI
Poezii
PoetryLas durerea sa-mi arda amintirile, Cu ochii goi, ignor toate privirile. E greu sa te pierzi pe tine, dar cu timpul, Te resemnezi, si iti afli verdictul.
