Cu toată agonia ce-mi zace putredă în oase,
Târziu realizez cum chinul nu-mi dă pace.
Hai mai despică-mi toracele exact ca pân' acum,
Lăsându-mi iar desfrânările să zboare pretutindeni.
C-aud vagi murmure fumate în al dimineții târziu ceas,
Ce mă îndeamnă să dau o fugă până la moarte.
Din nou mi-au mucegăit gândurile de-atâta tragedie,
Și am nevoie să iau pauză de la al vieții crâncen dans.
Cât să mai inspir nevroze, mâzgălind pe hârtie dorințe?
Căci mă arde cumplit carnea unde m-au atins,
Și doar scriind pe foaie scap urletele mute,
Ce fug departe-n lume, și iar mă lasă stins.
CITEȘTI
Poezii
PoetryLas durerea sa-mi arda amintirile, Cu ochii goi, ignor toate privirile. E greu sa te pierzi pe tine, dar cu timpul, Te resemnezi, si iti afli verdictul.
