Curmă-mi viața într-o clipă, smulgându-mi,
Cu încredere, din piept inima. Privindu-mi,
Sângele cald cum se scurge parcă neîncetat.
Prieten viclean, ești din natură, un demon însetat.
Cu o secundă-n urmă, zâmbind mă-mbrățișai,
Acum, atât de brusc, si neferice, suflarea-mi tai!
Privirea-ți blândă-a devenit, capcană pentru suflet,
Și tremuri tot de încântare, când din mine iese-un urlet!
Soarele se-ascunde de teamă. Ne paște-acum furtuna.
Ne-necăm în mocirla suferinței- dar ție ți-e totuna.
Amar scâncesc de întristare, c-aș fi putut avea scapare,
De-ncredere n-aveam în șarpele ce are sa m-omoare!
CITEȘTI
Poezii
PuisiLas durerea sa-mi arda amintirile, Cu ochii goi, ignor toate privirile. E greu sa te pierzi pe tine, dar cu timpul, Te resemnezi, si iti afli verdictul.
