Scheletele viselor ce cândva mi-erau vii,
se plimbă asemenea unei rafale și-mi dărâmă
orice crez că am vreo salvare-n astă viață,
iar mirajul ce-mi provoacă, e ca un duș cu gheață.
Alene mă ridic din fotoliul jupuit de crâncene nevoi,
și-mi aprind țigara să ies năluc pe ușă,
căci tu m-aștepți să ne-ntâlnim diseară,
să te mint iar că te iubesc, și un păcat să-mi pară.
Curând când am s-ajung, în brațe o să-mi sari,
și eu te prind, nebun, să-ți dau o falsă sărutare,
și lung mă vei privi, ca să îndur îmi ceri,
încă o zi din viața lipsită de culoare.
Dar e ultima oară când chipu-mi dur îl vei vedea,
căci am în plan să plec la noapte, să fiu pe cer cumplită stea,
să văd cum oamenii se sting, contrar lor, eu să strălucesc,
să n-am necaz că mai trăiesc, că-s mort pe veci în pace!
CITEȘTI
Poezii
PoetryLas durerea sa-mi arda amintirile, Cu ochii goi, ignor toate privirile. E greu sa te pierzi pe tine, dar cu timpul, Te resemnezi, si iti afli verdictul.
