Vise efemere, lumea le poarta-n gand;
M-agat si eu de unul, apoi imi iau avant.
Daca va fi sa treaca, macar il voi urma,
Sa nu va las pe voi, viata a mi-o curma!
Cu-atingeri ca de gheata, inima imi crapati,
Si ma intreb iar, oare, voi cum mai rezistati,
Sa faceti rau atata, sa ma raniti pan' mor,
Sa nu va pese pururea ca am si eu un dor?
Singura ce-mi ramane, e poezia-mi dulce,
Ce poate ca durerea de-ndata sa-mi usuce.
Asta mi-e bogatia, voi sunteti cam saraci,
Indurerati veti merge voi insotiti de draci.
Cadea-vor crunte suferinti, pe raul vostru gand,
Iar eu zambi-voi mandra, uneori chiar razand,
Caci soarta se va-ntoarce, pe min' sa ma aline,
Pe cand, pe voi feri-va de tot acest scump bine.
CITEȘTI
Poezii
PoetryLas durerea sa-mi arda amintirile, Cu ochii goi, ignor toate privirile. E greu sa te pierzi pe tine, dar cu timpul, Te resemnezi, si iti afli verdictul.
