Dragoste complicată <<BTS>>

Confesiunea

*Iarina*
Făceam curat prin cameră. Afară cerul se întuneca din ce în ce mai mult, iar norii negri se extindeau și curprindeau tot ce era albastru. După ce termin curățenia mă așez la birou și aprind lampa, deoarece deși era ora 13:00 din cauza norilor era foarte întunecos și nu vedeam prea bine scrisul. Acum câteva zile m-am apucat să scriu o nouă carte la care m-am gândit mai demult. Titlul este Salvează-mă înainte să cad...
Oare o fi prea lung titlul? Oricum e provizoriu. Tema cărții va fi dragostea care se va naște între o studentă și îngerul ei păzitor. M-am gândit ca Baekhyun să....*telefonul sună*

-Alo?
Tae:-Alo? Iari? Ce mai faci? Nu ți-am mai auzit vocea de atât amar de vreme.
-Mă bucur să te aud Tae. Ce mai faci?
Tae:-Eu am întrebat primul.
-Apăi eu fac bine.
Tae:-Ești sigură?
-Da...
Tae:-La ce voce ai nu pari bine. Așa că spune-mi ce se întâmplă. Nu ai mai dat un semn de viață de nu știu cât timp. Cu toții ne facem griji.
-Toți? Îmi vine greu să cred.
Tae:-Te referi la Jungkook?
-...
Tae:-Nu știu ce s-a întâmplat între voi,dar el suferă...foarte tare.
-Sunt sigură că iubițica lui îi va alina durerea.
Tae:-Geloasă?
-Tae. Dacă m-ai sunat ca să afli dacă îl plac să știi că da, dar acum nu mai contează...*mă abțin să nu plâng*
Tae:-Ce s-a întâmplat Iari? Spune-mi.
-M-a sunat fix după ce am vorbit noi în seara aia și mi-a zis că regretă că m-a cunoscut și că nu în-însemn nimica pentru el....
Tae:-Sunt sigur că a avut un motiv...
-Ce motiv?! Și-a bătut joc de mine!
Tae:-Iari. Îl cunosc foarte bine pe Jungkook. El nu e așa. Ceva s-a întâmplat.
Jk:-Vorbești cumva singur Tae?
Tae:-*în șoaptă*Pa.

*Taehyung*
Mă prefac că fac curat prin sertare în momentul în care Jungkook intră. Se uita suspicios la mine.
Jk:-Jin m-a rugat să îți transmit că pantalonii ăia pe care îi tot cauți sunt la Hobi în cameră.
-Ugh. Mersi.
Jk:-Ah am uitat să îți zic. Managerul vine azi la noi. Îmbracă-te elegant.
-Ok.
Jungkook pleacă. Eu expir ușurat. Sunt încă mirat de ce mi-a spus Iari. Nu înțeleg. De ce s-a comportat așa cu ea?

*Iarina*
Oare Tae are dreptate? Dacă într-adevăr s-a întâmplat ceva? Dacă a pățit ceva? Nu Iari. Jungkook și-a bătut joc de tine. Dacă ar fi pățit ceva grav nu ar mai fi avut timp să se întâlnească cu parașuta aia. Ugh! Când mă gândesc la fătuca aia simt că îmi explodează capul. Gândurile mele sunt întrerupte de stropii de ploaie care biciuiau geamul. Fulgerele luminau cerul oferind un spectacol superb de lumini. Eu încercam să mă concentrez la ce făceam, dar era inutil. Discuția cu Tae m-a dat complet peste cap.

*Jungkook*
Deschid dulapul și îmi aleg un costum pentru "minunata seară". Mă decid pentru ăsta:

Suspin. Oricum managerul o va lua razna când îi voi da vestea. Ies și merg în bucătărie unde masa era pusă deja. Mai lipsea doar să apară managerul.
Jin:-Jungkook ce e cu fața asta?
-Îmi pare rău băieți...
Jm:-Huh? De ce?
*Cioc Cioc Cioc*
H:-Dechid eu.
Hobi pleacă.
H:-Manager Lee. Bine ai venit.
Cum l-am văzut intrând în bucătărie m-am abținut din greu să nu îl iau la bătaie. Din vina lui am pierdut tot, iar acum trupa va pierde tot. Ne așezăm la masă. Jin ne servește cu specialitățiile lui.
Man:-Cum merge relația cu Irene?
Auzind întrebarea las încet jos bețele și îl privesc serios în ochi.
-M-am despărțit de ea.
Managerul se face roșu la față și dă cu pumnul în masă.
Man:-Copil bun de nimica ce ești! Din vina ta am pierdut eu un contract bun cu cei de la Sm Entertaiment!
-Ai profitat de mine! M-ai șantajat!
Man:-Vă puteți lua adio de la contract! Mă voi asigura personal că trupa va dispărea de pe fața pământului!
Managerul părăsește, trântind nervos ușa, locuința.
Jm:-Ce nesimțit!
Nam:-Nu poate să facă asta! Jungkook de ce Dumnezeu nu ai rămas cu Irene?
-Pentru că nu o iubeam! Speram că mă veți înțelege, dar se pare că nu e așa.
Nam:-Stai. Jungkook. Eu nu am vrut....
Nu am mai stat să ascult ce mai avea de zis și am intrat la mine în cameră.

*Iarina*
Încerc să adorm, dar pur și simplu nu pot. Telefonul începe să bipăie. Cine o fi la ora asta? Deschid telefonul.

M-a luat cu tremuratul. Adio?! Jungkook! Îmi iau rapid ceva pe mine și dau busna afară din casă. Încep să alerg ca o disperată pe străzile Seulului spre casa lor. Îl sunam întruna pe Tae, dar îmi intra căsuța vocală.
-TAE! RĂSPUNDE DRACULUI ODATĂ!
Lacrimi de frică mi se scurg pe obraji. O să fie bine. O să fie bine. O să fie bine. Trebuie să fie bine! Jungkook! Te rog nu fă nimica prostesc! Încerc să îl sun și pe el, dar sunam în gol. Nu îmi răspundea. Ca printr-o minune ajung la ei acasă. Încep să bat puternic și rapid la ușă.
-BĂIEȚI! JUNGKOOK! DESCHIDEȚI UȘA!
Văd luminile de la sufragerie aprizându-se. Namjoon deschide ușa și rămâne cu gura larg deschisă.
Nam:-Iari? Ce cauți aici?
-Unde e Jungkook?! Te rog! Spune-mi unde e!
Nam:-Wow wow! Ce se întâmplă? Jungkook e la el în cameră.
-Unde e camera lui?!
Namjoon îmi face semn să îl urmez. Între timp s-au trezit și restul membrilor, din cauza urletelor mele. Intru în camera lui.
-Jungkook?!
Nu era în camera lui. Namjoon începe să se panicheze și el. Observ ușa de la baie deschisă. Luminile erau aprinse. Mi se pune un nod mare în gât. Intru.
I-JUNGKOOK!
Era întins pe jos. Inconștient. Îl mișc în încercarea de a-l trezi, dar nu reușesc. Ochii mi se măresc când văd lângă el un flacon de medicamente gol.
Nam:-SUNAȚI LA AMBULANȚĂ! ACUM!
-Jungkook! Nu îmi fă asta! Te rog nu!
Îl iau în brațe și încep să plâng. Te rog, Doamne! Nu îl lua de lângă mine!

Scuze că v-am ținut puțin pe jar,dar sper să vă placă capitolul și cartea. Sper să votați și lăsați în comentarii părerile voastre. Dacă existe persoane care vor să fie rele...vă rog nu fiți. Mă strădui din greu și îmi pun tot sufletul în ceea ce fac.❤
O să postez un nou capitol cât mai curând posibil.
Enjoy the book guys
ヽ(*⌒▽⌒*)ﾉ
Vă mulțumesc încă odată că mă susțineți și promit să lucrez din greu mai departe❤❤❤