Bine ai venit în lumea mea cititorule. Ia-mă de mână și lasă-mă să îți arăt lumea Kim Iarinei. O lumea plină de suspans, dramă și întuneric. Ceea ce va părea că va fi doar o poveste normală de iubire se va....
Din 10.05.2018:#18 supranatural
După acea discuție eu și Kookie am ținut încontinuare legătura și am realizat că avem destul de multe lucruri în comun. Nu știu ce să zic. Am început să mă acomodez cu ideea că eu și Kookie suntem prieteni. Am început să țin chiar foarte mult la el. Ma:-Iarina! Tresar puțin. Îmi scot căștile din urechi și mă uit la mama care stătea nervoasă în fața patului meu. Ma:-Te-am strigat de cel puțin 10 ori! Ar trebui să încetezi cu căștile alea. Îți strici timpanele! -Scuze. Ma:-Masa e gata în 10 minute. Mama iese din cameră. Suspin. M-am săturat să mă tot cert cu ea din orice motiv. Câteodată am senzația că ei chiar îi place asta.*Telefonul bipăie* Încep să zâmbesc când văd că e un mesaj de la Kookie.
Jk:
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Eu:Auăleu câte perechi de ochelari ai😂 Jk:Eh ce să faci? Îmi plac ochelarii de soare😁 Eu:Ai mai mulți ochelari decât am eu șoșete. Jk:😂😂😂 Eu:Ce mai faci? Jk:Mă bucur de timpul meu liber. Eu:Fain. Relaxează-te. Meriți🤗 Jk:Ce bine ar fi dacă te-aș putea vedea...
Mă fac toată roșie.
Jk:Am o idee. Eu:? Jk:Ai Skype? Eu:Da. Jk:Zi-mi cum te cheamă. Eu:Kpopforever10 Jk:Ok. Diseară să fi online Iariuță. Eu:Ți-am zis să nu îmi mai zici Iariuță😑😑😑 Jk:Îmi place să te enervez Eu:Oppa! Jk:Nu îmi mai zi oppa! Eu:Oppa s-a supălat?😂 Jk:Tu chiar ți-o ceri😤 Eu:Nu ai ce să îmi faci😛 Jk:Mai vedem noi😉 Trebuie să plec. Vorbim diseară, bine? Eu:Ok.
Am început să mă isterizez prin cameră. Nu pot să cred că i-am dat numele meu de Skype. Omo! Am niște emoții așa de mari! Ma:-Iarina! E gata masa! -Vin acum! Îmi las telefonul pe pat și ies din cameră. Mă abțin din greu să nu zâmbesc. Nu am chef să fiu interogată de ai mei. Intru în bucătărie și mă așez la masă. Mama ne servește cu câte o porție de Kimchi. Miama. Iubesc Kimchi-ul. Ne apucăm să mâncăm. Era o liniște mormântală. Puteai să auzi zgomotele care veneau de afară foarte clar, așa de liniște era. Ta:-Mama ta și cu mine vom pleca luna viitoare pe 17 în Berlin într-o călătorie de afaceri. Vom sta o săptămână. -17 aprilie? Tată! Pe 19 e ziua mea! Ma:-Știm. Dar nu avem încotro. Crede-ne. -Nu e corect. E a doua oară când ratați ziua mea de naștere! Ta:-Tonul domnișoară. -Știți ceva. Lăsați-o baltă. Mă ridic de la masă și fug la mine în cameră. Mă trântesc pe pat și încep să plâng. Încep să cred că fac asta intenționat. Sunt din ce în ce mai ocupați, iar pe mine mă abandonează în casa asta. Nu s-au întrebat niciodată dacă îmi convine chestia asta? Dacă îmi place să petrec nopțiile singură? Nici nu cred că le pasă. Urăsc să stau singură! Îi urăsc! Parcă vor să scape de mine. De ce trebuie să mă lase din nou singură de ziua mea?! Am plâns atât de mult până ce mi-am simțit întregul corp slăbit. Senzația asta...îmi e atât de cunoscută. Senzația de a nu fi iubită...de a fi respinsă. Eram întinsă pe pat și mă holbam în gol la tavan. De ce trebuie să trăiesc așa? Cu ce le-am greșit eu lor? Am învățat mereu foarte bine și am ajuns de atâtea ori pe primul loc. Am făcut asta ca ei să fie mândri de mine, dar ce am primit în schimb? Nici nu se mai oboseau să vină la ceremoniile de încheiere când primeam premiile pentru rezultate bune la învățatură. Munca este pe primul loc pentru ei. Eu pe al doilea. De când mă știu nu i-am auzit niciodată să mă întrebe: Cum te simți Iari? De ce ești supărată? Ce mai faci Iari? Tot ce aud din gura lor e:Tot prima din clasă ești, nu? Ce note ai? Cum e la școală? Dacă nu mă întreaba asta încep să mă critice pentru orice lucru care îl fac. Să vă mai spun. Ei nu au fost niciodată la un concurs de Taekwon-Do la care am participat. În timp ce ceilalți părinți își susțineau copii la concursuri singura care striga și mă susținea era Yoko. Chiar sunt fericită că o am pe ea alături de mine. Fără ea cred că aș fi...în fine. Telefonul începe să îmi sune. Răspund. -Alo? Y:-Ce cu vocea asta? -Yoko...nu e nimica. Y:-Pe mine nu mă poți minți Iari. Zi-mi ce s-a întâmplat? -Părinții mei pleacă din nou de ziua mea... Y:-Nu mai plânge. O să vezi. O să ne distrăm de minune de ziua ta. Să aduc stripperi sau... Încep să râd. -Orice vrei tu. Y:-Serios? Păi și viitoarea sărbătorită ce vrea? -Vrea un tort mare de ciocolată. Y:-S-a făcut. Am început să vorbim cred că vreo două ore. Yoko mă face mereu să mă simt mai bine. Îmi pare doar rău că trebuie să o împovărez mereu cu problemele mele. -Yoko trebuie să închid din păcate. Y:-Ok. Mai vorbim. -Bine. Pa. Închid. Mă hotărăsc să mă uit la un film. Deschid calculatorul și caut un film din categoria fanteziei. Toată acțiunea este întreruptă de un apel pe Skype. Înghit în sec când îmi dau seama că apelantul este Kookie. Răspund dar acopăr rapid camera ca să nu mă vadă. Jk:-Iari? Ai de gând să mă lași să te văd? Timidă mut degetul.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Jk:-Hei. -H-hei. Jk:-Ce faci? -Căutam un film... Jk:-Tare. Ce... Se oprește brusc din vorbit și se uită îngrijorat la mine. Jk:-Ai plâns cumva? -Cum? Nu nu! Jk:-Ai ochii roșii. -Nu contează. Mai bine zi-mi cum a fost ziua ta. Jk:-Ba contează. -M-am certat cu ai mei... Jk:-De ce? Mă uit tristă în altă parte. Jk:-Vino aici. Kookie ia în brațe camera ceea ce mă face să râd. E așa de dulce. Jk:-Data viitoare o să fie reală îmbrătișarea. Zâmbesc. Jk:-Să vedem...m-ai întrebat ce am făcut azi. Păi...mi-am rupt toate oasele la coregrafia de la ,,Blood Sweet&Tears" și m-am certat cu managerul. -De ce? Jk:-I-am spus că suntem cu toții foarte obosiți și că vrem să ne odihnim, dar el a zis că viața de idol nu e ușoară și că bla, bla, bla... Încep să râd când îl văd cum se strâmba. Preț de o clipă se oprește și mă privește admirativ. Jk:-Ești foarte drăguță când râzi. -Eh. Fac și eu tot ce pot. Kookie râde. Jk:-Hei. Ce zici dacă ai veni la un concert de-al nostru? Aș putea vorbi cu paznicii să te lase să intri în spatele scenii. -Ar fi fain. Jk:-Plus că ceilalți membrii vor să te cunoască. Ia:-Serios? Jk:-Dap. Zi. Ai putea? Ia:-Când e concertul și unde e? Jk:-Peste o săptămână. În Bejing. Vineri mai exact. -Nu știu dacă pot ajunge... Jk:-De ce? -Nu am cu ce veni. Jk:-Te luăm noi dacă trebuie. Doar vino. Te rog. A început să facă aegyuri. -Bine. O să vin. Jk:-Ok. De abia aștept să te văd. Ia:-Și eu. ??:-Jungkookieeee! Unde ești? Jk:-Trebuie să plec. Mai vorbim. -Pa.
