Dragoste complicată <<BTS>>

Taekwon-Do

*Jimin*
Eram cu toții în sala de repetiții și luam o pauză după un antrenament intens. Cu toții observăm cât de absent este Jungkook. Stătea întins pe canapea și se holba la tavan.
Nam:-Îmi fac griji pentru el.
-Și eu...cred că starea lui are legătură cu Iari.
Nam:-Acum că ai adus vorba nu am mai auzit de ceva vreme de ea, dar ce s-o fi întâmplat între ei?
Tae:-Ultima dată când am vorbit cu ea...era supărată din cauza unor bârfe.
Nam:-Ce bârfe?
Tae:-Despre Irene și Jungkook cum că ar forma un cuplu.
Nam:-E imposibil. Fata aia e o încrezută! Kookie nu o suportă deloc.
Jk:-Sunt adevărate.
Tae:-Huh? Cum adică?
Jk:-A trebuit să o fac.
Tae:-Păi și Iari?
Jk:-Ce e cu ea?
-Nu te mai recunosc deloc Jungkook! De când ai devenit așa rece?
Nam:-Cum rămâne cu Iari? Nu o iubeai?
Jk:-Trebuie să plec...
Nam:-Stai!
Și dus a fost. Lucrurile se complică din ce în ce mai rău. Cum de s-a hotărât brusc Jungkook să îi acorde o șansă fițoasei ăleia? De ce e așa de secretos? De ce face asta!?

*Iarina*
Eram la sală și mă antrenam pentru concursul de azi. Mă luptam cu Linda care făcea parte tot din aceeași federație ca și mine și cu care mă înțelegeam destul de bine. E cu trei ani mai mare ca mine și un adversar pe cinste. E o luptătoare foarte rapidă. Dacă îți pierzi concentrarea și pentru o secundă ești jos. Mă bucur că s-a oferit să mă ajute cu antrenamentul și să îmi mai dea niște sfaturi pentru azi. După o jumătate de oră cădem amândouă extenuate pe jos. Îmi dau jos casca de protecție și beau puțină apă.
L:-Dacă ești concentrată garantat câștigi.
-Mersi.
L:-Îmi dai și mie puțină apă? Mi-am uitat sticla în vestiar.
-Poftim.
L:-Mersi.
Curgeau apele pe noi. Era normal, după ce ne-am antrenat atât de intens.
-Ai chef să mergem să mâncăm ceva?
L:-Da. Mor de foame!
Linda mă ajută să mă ridic și mergem la vestiare, unde ne schimbăm în hainele de stradă. Îmi prind părul într-o coadă de cal și părăsim centrul.
-Ce zici dacă am merge la restaurantul Seul?
L:-Mi-e indiferent.
-Ok.
Ajungem la restaurant și ne așezăm la o masă lângă geam. Chelnerița ne aduce meniurile. În timp ce ne uitam prin ele discutam despre diferite chestii.

*Jungkook*
Cineva să mă împuște! Vă rog! Mergeam pe străzile Seului cărând după mine o grămadă de pungi de la Zara,Victoria's Secret,Orsay, Chanel etc...
Ir:-Baby! Haide să intrăm și acolo!
-Ai mai fost în Pull&Bear.
Ir:-Da dar am văzut o bluză super sexy. O să îți placă.
-Mda. Te aștept aici.
Ir:-Ok.
Expir ușurat când o văd intrând. Însfârșit. Măcar pentru zece minute nu o să mai fiu nevoit să îi aud gura. Huh? Atenția mea este captată de un un afiș mare lipit de un stâlp. Îl analizez curios. Azi are loc un concurs de Taekwon-Do. Ce tare. Să vedem cine participă. Ochii mi se măresc când văd numele:Kim Iarina.
Trebuie să merg. Trebuie să o văd, dar mai întâi să văd cum scap de asta. 

*Iarina*
-Serios? Chiar a făcut asta? Hahaha!
L:-Da. Când am vrut să îi aplic ultima lovitură fraierul s-a pus în genunchi și a cerut să-l cruț.
-Și-a meritat-o.
L:-Știu. După ce m-a chinuit atâția ani am reușit să îi întorc într-un sfârșit favoarea.
După ce am terminat de mâncat și de vorbit ne-am luat rămas bun. Mă îndrept spre o clădire maiestuoasă unde va avea loc concursul. Deja lumea se aduna. Atât participanții cât și publicul. Intru în vestiar unde erau toate concurentele. Îmi luam dobokul pe mine când un râs îmi atrage atenția.
??:-Ce pricăjită ești! O să te fac categoric praf.
-Scuză-mă?
Mă uitam la o tipă masivă și puțin mai înaltă ca mine care mă privea cu nasul pe sus.
??:-Ce e? Te-ai supărat cumva? Vrei să plângi? *se preface că plânge*
-Singura care va plânge azi ești tu!
Restul fetelor au rămas cu gura în formă de O, în timp ce tipa mă fixa dușmănos cu privirea. Îmi îmbrac echipamentul de protecție și ies prima din vestiar. Intru în sală. Tribuna se umplea pe măsură ce timpul trecea. Îl văd pe antrenor care îmi face semn cu mâna să vin la el.
An:-Pregătită?
-Da, domnule!
An:-Fii atentă. Cea cu care te vei lupta va fi Park Mi-Cha. E din Hong Kong. Lovitura ei cea mai puternică este dolio.
-Am înțeles!
An:-Uite-o.
Mă uit la viitoarea mea adversară care s-a dovedit a fi chiar tipa aia cu gură mare din vestiar. Aceasta rânjește și își pocnește degetele în încercarea de a mă intimida. Eu o priveam fix în ochi fără nicio tresărire. Încep să fac încălzirea.
Y:-Hai Iari! Știu că poți!
Zâmbesc când îmi văd prietena în tribune aclamând. Arbitrul ne anunță că mai avem cinci minute și începem. Îmi văd mai departe de încălzire.

*Jungkook*
Sper că m-am deghizat suficient de bine pentru a nu fi recunoscut. Aveam gluga de la hanorac trasă pe cap. Purtam o mască neagră care îmi acoperea gura și niște ochelari de soare. Sala era agitată și nerăbdătoare ca concursul să înceapă. Fluieratul arbitrului anunță începerea concursului. Toată sala tace și ascultă cu atenție spusele acestuia.
Ar:-Prima luptătoare vine din Hong Kong și a câștigat cinci medalii de argint și patru de aur. Numele ei e Park Mi-Cha!*aplauze*
A doua luptătoare vine chiar de aici și a câștigat șapte medalii de argint și șapte medalii de aur. Numele ei e Kim Iarina! *aplauze*
Rămân uimit când o văd pe Iari. Privirea ei era foarte serioasă și intimidantă. E așa de frumoasă...

*Iarina*
Bine! Să vedem ce poți, Mi-Cha! Ne punem pe poziții.
Ar:-Sijak!
Mă atacă. Mă feresc și îi aplic o lovitură în lateral. Ca un taur ce vede roșu în fața ochilor se întoarce și se năpustește asupra mea.

*Jungkook*
Ochii mi se măresc când tipa aia o lovește în abdomen pe Iari. Am simțit cum mi s-a umflat o venă pe gât de nervi că cineva a îndrăznit să îmi atingă prințesa. Iari reușește să își revină și o lovește cu pumnul în claviculă. Aceasta cade jos knock out. Toată sala ,inclusiv eu, se ridică în picioare și o aplaudă puternic pe câștigătoare.

*Iarina*
Acum cine e o pricăjită, Mi-Cha?!
An:-Bravo Iari! 
Bat palma cu antrenorul. Din tribună vine alergând Yoko și mă ia fericită în brațe.
Y:-Știam că vei reuși! Felicitări!
-Mersi!
??:-Felicitări.
Huh? Mă uit în spatele lui Yoko și îl văd pe Lu an venind cu un buchet imens de flori.
-M-mersi.
Accept fericită florile și zâmbesc la vederea publicului care continua să mă aplaude.

*Jungkook*
Îmi doresc să fiu eu cel care o felicită acum și nu puștiulică ăla, dar Iari mă urăște acum și nu o învinovățesc. Eu sunt de vină că am renunțat așa ușor la ea. Cred că aș putea sta ore întregi să o privesc, mai ales când e așa fericită. Chiar mă bucur pentru ea. Trebuie să plec. Altfel o să am probleme cu managerul. Ies din sală și mă îndrept spre casă. Afară se lăsase deja întunericul, iar stâlpii de iluminat erau singurele obiecte care îți mai luminau drumul acum. Lacrimi mi se rostogolesc pe obraji. De ce sunt așa de slab? De ce i-am lăsat să mi-o ia? Oricât m-ar durea să nu o pot avea trebuie să o fac. O fac pentru binele trupei. Chiar dacă asta înseamnă să-mi sacrific fericirea....

          <<Va urma...>>