Bine ai venit în lumea mea cititorule. Ia-mă de mână și lasă-mă să îți arăt lumea Kim Iarinei. O lumea plină de suspans, dramă și întuneric. Ceea ce va părea că va fi doar o poveste normală de iubire se va....
Din 10.05.2018:#18 supranatural
*Flashback* -Cine ești? Persoana misterioasă face doi pași mai în față. Se oprește și se uită la mine, parcă gândindu-se dacă într-adevăr ar trebui să facă asta. -Nu te mai ascunde în spatele măștii. ??:-Ai dreptate... Vocea asta... Își duce mâna dreaptă la mască și o îndepărtează. Două perechi de ochi căprui și un zâmbet rece mă fac să împietresc. Yo:-Gata cu secretele... Clipesc puternic de două ori în speranța că ăsta este un coșmar, dar din păcate nu era. În fața mea stătea Min Yoongi. -De ce? De ce tu?! De ce faci toate astea?! Aruncă masca în iarbă și se apropie de mine. Voiam să fug. Voiam să scap de crudul adevăr, dar picioarele nu mă mai ascultau. Împietrisem. Yoongi ajunge la câțiva centrimetrii distanță față de mine. Îi puteam simți respirația fierbinte lovindu-se de fruntea mea. De ce el? Dintre toți băieții de pe planeta asta, de ce e el stalkerul?! Jungkook îl admiră atât de mult. V-a fi dis....monologul meu interior este distrus de mâna lui care îmi mângâia delicat obrazul drept. Îl priveam în ochi și nu voiam să accept adevărul că cel din fața mea este chiar stalker-ul însuși. Yo:-Pentru că tu ești singura ancoră care mă mai ține în viață. Se apleacă vrând să mă sărute. Mă îndepărtez imediat de el. Voiam să mă refugiez înapoi în casă, dar Yoongi mă prinde de brațul stâng. -Dă-mi drumul. Nu e normal ce se întâmplă! Yo:-Te rog...nu mă părăsi.... Începe să strângă din ce în ce mai tare făcându-mă să scot un icnet. -Mă doare...Yoongi... Yo:-Rose... Își lasă capul aplecat și începe să plângă. Îmi dă drumul la braț. Intru rapid în casă și intru la mine în cameră. Închid ușa în urma mea și cad pe podeaua rece. Inima îmi bătea atât de puternic. Nu mă mai pot abține și dau frâu liber lacrimilor. Îmi venea să urlu de disperare. De ce îmi face Yoongi asta?! Ce vrea de la mine?! De ce m-a strigat Rose?! Ce naiba am să mă fac de acum încolo?! Orele au trecut, iar eu continuam să stau pe podea nepăsându-mi că trupul îmi era extenuat sau că pleoapele voiau să se închidă, să se odihnească. Stăteam și mă uitam pierdută în gol. Într-un final mă ridic de pe jos și mă trântesc suspinând în pat. Pleoapele mi se închid. Rose... *Sf. Flashback*
Jm:-Ce culoare are apa! Tae:-Wow! Îmi odihneam capul pe umărul lui Jungkook, în timp ce mă uitam în larg admirând culorile vii ale mării. Vântul bătea puternic mișcându-mi părul în toate părțile. Tae, Jimin și Jin își făceau selfie-uri cu marea în fundal. Namjoon stătea lângă noi și citea. Yoongi coborâse, nu de curând, în salon să cumpere niște chipsuri. Ce ușurare. De fiecare dată când îl văd devin neliniștită. Sunt foarte supărată pe el și în același timp foarte confuză. Acel nume Rose...încă mă mai bântuie. De ce m-a strigat așa? Eram pe feribotul Jadrolinija care a părăsit Splitul, de ceva timp, îndreptându-se spre insula Hvar. Îmi ridic capul de pe umărul lui Kookie și îi trimit un snap lui Yoko.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Ce frumos e!
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Jk:-Ce frumos e. De abia aștept să înot. -Și eu. Ce faci? Nu mă poza! Îmi acopăr cu mâinile chipul. Jk:-De ce? -Nu arăt bine... Jk:-Ești frumoasă oricum ai fi. -Tot nu. Jk:-Te roooog! -Ok...dar facem împreună. Jk:-Bine. Facem un selfie împreună, apoi mă ridic și mă apropii de balustradă. Peisajul ăsta îți tăia răsuflarea. Brusc se aude melodia ,,Cheer up" de la Twice. Mă întorc și izbucnesc alături de ceilalți membrii în lacrimi de râs.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Ia&Jin&Jk:-Cheer up baby! Cheer up baby! Am început și noi să dansăm alături de Tae și Jimin, nepăsându-ne că se holbau la noi ceilalți pasageri. Ajungem într-un sfârșit pe insulă. Intrăm toți în dubă și așteptăm ca personalul de pe feribot să lase jos puntea ca să putem trece peste apă pe pământ. Ajungem în douăzeci de minute în Stari Grad, orașul unde vom sta timp de 10 zile. Namjoon a închiriat aici un apartament cu patru camere, o singură baie, din păcate, și o bucătărie care avea deschidere spre un balcon imens, care îți oferea un peisaj de milioane. Namjoon a făcut până și o listă cu cine cu cine stă în cameră. Lista arată în următorul fel:
Jungkook a dus bagajele noastre în cameră. H:-Ai greșit ceva Namjoon. Nam:-Huh? H:-Trebuia să scrii doamna și domnul Jeon. -Hoseok! Arunc cu șapca lui Jimin după el. Jm:-Ce ai avut cu șapca mea?? -Scuze ChimChim. Era cel mai apropiat obiect de mine. Asta și vaza aia. Pe care ai fi preferat-o Hoseok? H:-Pe nici una dacă s-ar fi putut. Hoseok are câteodată darul să mă enerveze atât de tare. Jm:-Avem o singură baie? Va fi amuzant. Tae:-Iari și Jungkook pot să facă baie împreună. Așa econosim mai mult timp. -Kim freaking Taehyung! H:-Cred că tocmai ai reușit să o scoți și mai tare din sărite. Bravo. -Nici tu nu stai mai bine, Jung Hoseok. Așa că taci. H:-Yes madam. Jin:-Te sfătuiesc să fugi Tae. Știe Taekwon-Do.
*Jungkook* Îl văd pe Tae ieșind în fugă din apartament cu iubita mea pe urmele lui. -Prinde-l Iari!
*Iarina* -Unde te tot ascunzi Tae? Ieși afară. Promit că nu o să îți fac nimica. Tae iese de după o casă cu mâinile ținute deasupra capului. Tae:-Mă predau. Îmi cer scuze. Te rog, cruță-mă. -Hmmm....ok. De da- Tae:-Ce e? ??:-Yoongi! Yoongi! Yoongi! -Ai auzit asta? Tae:-Ce să aud? -Îți bați joc de mine? Tae se uita confuz la mine. ??:-Yoongi! Yoongi! Salvează-mă! De unde se tot aude vocea asta? De ce îl tot strigă pe Yoongi? Mă uit în jurul meu în încercarea de a detecta de unde se tot auzea strigătul ăsta. Atenția mea este captată de silueta unei femei care era îmbrăcată într-o rochie albă. Nu îi vedeam clar chipul, dar aveam un sentiment că o cunosc de undeva. Și această voce... ??:-Yoongi! Ajută-mă! -Hei! Alerg în direcția misterioasei femei, dar aceasta începe brusc să o ia la fugă. -Oprește-te! Tae:-Iari! Aceasta face brusc stânga și...dispare. Mă opresc și mă uit șocată la străduță care era complet goală. Ce naiba? A dispărut. Cum naiba?Cine era?! Și de ce îl tot striga pe Yoongi?! Tae ajunge într-un sfârșit lângă mine respirând sacadat. Tae:-C-ce naiba se întâmplă? De ce ai fugit așa? -Nu ai văzut-o pe... Tae:-Pe cine? Mă sperii Iari. Tae se uita și el în aceeași direcție în care mă uitam și eu ca să vadă...nimica. Ce se întâmplă cu mine? De ce văd lucrurile astea? Cred că o iau razna........
~Va continua~
Fiți pe fază pentru că lucrurile vor lua o întorsătură interesantă👌🙄 Yo:-Știi că ești o leneșă,nu? A:-Eu? De ce mă rog? Yo:-Oare de ce? (￢_￢;) A:-Oi! În primul rând, nuștiu ce cauți tu în casa mea,iar în al doilea rând eu.... Yo:-Ai multe teme și de învățat blablabla.... A:-*Arunc cu ceva după el* ...........ε=ε=┌( >_<)┘ ...........ε=ε=┌( >_<)┘ ...........ε=ε=┌( >_<)┘ ...........ε=ε=┌( >_<)┘ ...........ε=ε=┌( >_<)┘......... Dap...mai sunt în viață. Sunt ascunsă în dulap așa că o să spun rapid tot ce am de zis înainte... Yo:-Unde ești,autoareo? Vai! Deci....îmi pare rău că v-am făcut să.... Yo:-Deea? Să..să așteptați! Sper să vă placă capitolul și să votați pentru el. Aștept părerile... Yo:-Te-am găsit! A:-〣( ºΔº )〣
