Dragoste complicată <<BTS>>

Capitolul 26

Liniștea dimineții dispare lăsând locul unei voci melodioase estompate de sunetul dușului. Deschid somnoroasă ochii, mă ridic și mă dau jos din pat. Îmi iau capotul pe mine și ies din cameră. Mă opresc pentru câteva secunde în fața băii. Aud dușul și vocea caldă a lui Jungkook. Un mic zâmbet îmi apare pe față. Mai bine merg și prepar micul dejun. Nu vreau ca el să creadă că sunt vreo ciudată care stă și îl ascultă pe la uși.(A:Trebuie să recunosc că dacă eram eu în locul ei stăteam acolo și ascultam fără vreo problemă (◕‿◕) )
Cobor în sufragerie și pregătesc masa pentru micul dejun. Scot din frigider untul și două borcane de gem. Pun câteva felii de pâine la prăjit și aștept. Gândurile îmi zboară la noaptea trecută. Simțeam cum obrajii începeau să îmi prindă o nuanță roșiatică. Aigoo! Prăjitorul scoate brusc un sunet puternic făcându-mă să tresar. Mă ridic și scot rapid feliile fierbinți, aruncându-le într-o farfurie. Eram pe punctul să iau farfuria, dar întreaga acțiune este întreruptă de două brațe puternice care se încolăcesc în jurul taliei mele.
Jk:-Neața, jagiya.
Jungkook își odihnește bărbia pe umărul meu drept neavând nicio intenție să mă lase să plec.
-N-neața Kookie.
Jk:-De ce ești așa de roșie în obraji?
Jungkook începe să zâmbească când vede că nu îi răspund. E clar că știe de ce sunt așa. De ce se mai chinuie să mă m-ai întrebe atunci? Buzele lui fac contact cu gâtul meu, făcându-mă să simt fluturași prin tot stomacul. Urcă cu săruturile până la mandibulă. Îmi mușc buza inferioară pentru a îmi reține gemetele. Jungkook se oprește și chicotește.
Jk:-Atât de adorabilă.
Îmi sărută obrazul și îmi dă drumul. Se așează la masă. Pun farfuria cu feliile de pâine prăjite pe masă și mă așez și eu.
Jk:-Azi vom începe pregătirile pentru noua melodie care o vom lansa curând.
-Serios?! Când o lansați?! Pot veni și eu?!
Jungkook nu se poate abține și începe să râdă de entuziasmul cu care îl priveam.
Jk:-Normal că poți veni.
Zâmbesc. După ce am terminat de mâncat m-am îmbrăcat în ceva casual și am plecat împreună cu Jungkook înspre BigHit.

*Yoko*
În viață avem urcușuri și coborâșuri. Din păcate în ultima vreme viața mea pare să se destrame din ce în ce mai mult. Tata a ajuns foarte depresiv și a ajuns să bea...foarte mult, după ce a aflat că mama îl înșela de mai bine de un an. Ea ne-a părăsit. Ne-a întors complet spatele, iar acum eu sunt singura care mai aduce bani în casă. Lucrez ca și ospăriță la un restaurant. Nu câștig mult, dar e suficient. Măcar reușesc să plătesc chiria și să cumpăr câte ceva de mâncare, atât cât să nu murim de foame. Eram la locul de muncă când am primit un apel alarmant.
-Alo?
??:-Alo? Sunteți fiica domnului Park?
-Da. Ce s-a întâmplat?
??:-Sunt vecina de alături. Din apartamentul vostru se aud întruna urlete și lucruri spărgându-se.
-Vin acum. Mulțumesc de telefon.
Îi închid. Vorbesc cu șeful care este înțelegător și mă lasă să plec. Ies și o iau la fugă înspre casă. Sper că tata este bine. Intru în bloc a cărei liniște era tulburate de gălăgia ce provenea din apartamentul meu. Câțiva vecini erau adunați în fața ușii și se cruceau. Aceștia se uitau cu părere de rău la mine. Aish! De ce mă privesc așa?! Nu am nevoie de mila lor. Bag cheile în broască și intru. Am grijă să închid ușa în urmă ca să feresc orice s-ar întâmpla aici de ochii curioșilor. Holurile care odată erau atât de primitoare acum erau acoperite de cioburi.
Y:-Tată?
În apartament s-a lăsat brusc liniște. Înghit în sec și intru în bucătărie. Apartamentul arată ca și cum ar fi fost lovit de o tornadă. Dulapurile erau toate larg deschise și goale. Oriunde te uitai vedeai cioburi. Aud pe cineva suspinând.
Y:-Tată?
Ies din bucătărie și intru în camera tatei. Îl văd stând în fund pe pat, holbându-se la o poză. Erau el și mama. Ce dor îmi e de vremurile alea. Mă așez lângă el și mă uit îngrijorată la el. Voiam să îi zic ceva, dar atenția mea este captată de cele trei sticle goale de whiskey de pe jos. Suspin.
Y:-Tată. Știu că suferi. Și mie îmi este dor de ea, dar trebuie să îți revii. Am nevoie de tine. Am nevoie să mă ajuți. Chiria e din ce în ce mai mare...
Mă opresc din vorbit când văd că nu am cu cine. Tata continua să se holbeze mai departe la poză nebăgându-mă în seamă. Suspin. Mă ridic și mă apuc de făcut curățenie. Lacrimi mi se scurg pe obraji. Nu o să mai pot rezista astfel mult timp. Am nevoie de ajutor. Poate că ar trebui să îi povestesc lui Iari prin ce trec. Ea e cea mai bună prietenă a mea. Mereu a fost acolo pentru mine, cum și eu am fost mereu acolo pentru ea.

*Iarina*
,,cheonnune neol araboge dwaesseo
seorol ...''
D:-Tăiați!
Întreaga echipă se oprește din filmat secvența lui Tae care frustrat își pune mâinile în șold și se holbează respirând sacadat la pământ. Picături de transpirație i se scurgeau pe frunte, apoi pe jos. Directorul se dă jos din scaun și merge pe platou la Tae. Nu puteam auzi nimica, dar îmi dădeam seama că directorul îl certa.
D:-Ai înțeles?!
Tae:-Da.
Directorul se întoarce înapoi la scaunul lui. Mă uitam îngrijorată la toți membrii. Toți erau extenuați, iar directorul ăsta îi muncea ca pe niște câini. Unde o fi managerul trupei? Dacă era el aici nu i-ar fi permis individului ăsta să îi tortureze așa.
D:-Continuați!
Muzica pornește pentru a miia oare din nou.

Îi aplaudam și îi aclamam, deși directorul mi-a zis de câteva ori să tac din gură. Mă așez pe un scaun și îi admir mai departe pe membrii.

Jungkook arată enervant de bine. Aish! Huh? Atenția mea este captată de Jimin care își pierde brusc echilibru. Muzica se oprește și restul membriilor se opresc și ei deodată cu ea. Namjoon se apleacă și îl ajută să se ridice pe Jimin. Nu e normal ce se întâmplă aici. Directorul trebuie să le dea pauză. Toți sunt foarte extenuați. Mai bine vorbesc cu el. Mă îndrept înspre un domn scund, gras și chelios care stătea cu megafonul la gură și țipa la membrii să continue, deși Namjoon îi spunea că Jimin e prea slăbit ca să mai continue.
-Băieții au nevoie de pauză domnule.
Directorul nici nu se obosește să mă privească în ochi, dar în schimb îmi zice:
-Dispari copilo. Știu eu ce trebuie să fac.
-Ba nu cred că știți. Îi munciți ca pe niște câini! Nu i-ați lăsat să mănânce sau să se odihnească deloc! Au deja trei ore de când dansează. Dacă vreți să iasă un videoclip grozav lăsați-i să se odihnească!
D:-Tch. Bine. Luați o pauză!
Membrii se lasă obosiți pe jos. Yoongi și Jungkook se întind pe podea. Cu toții respirau greoi. Mă ridic și le aduc apă și ceva dulce pentru energie.
Nam:-Mulțumim.
-Nu aveți pentru ce.
Mă așez lângă Jungkook și mă uit la el. Avea ochii închiși și încerca să își regleze respirația. Îi dau o șuviță de păr lipită de frunte la o parte. Pe chipul lui apre un zâmbet. Mă uit și la restul membrilor. Cu toții arătau mult mai bine acum. Ce ușurare.
H:-Ar trebui sa mergem să ne aranjăm băieți.
Cu toții se ridică și se îndreaptă înspre camera de machiaj. Orele au trecut, iar băieții au terminat de filmat noul videoclip. Melodia se numește DNA. După vorbele managerului o să o lanseze mâine. Acum am ieșit cu trupa la un restaurant să sărbătorim. Telefonul începe să îmi sune. Era Yoko. Îi răspund.
-Alo? Yoko?
??:-DISPARI DIN VIAȚA MEA!
Ce naiba? Aia era vocea tatălui ei. Aud lucruri spărgându-se.
Y:-I-iari...
-Yoko?? Ești bine?!
Mă îngrijorez și mai tare când aceasta izbucnește în hohote de plâns.

Sper să vă placă capitolul și vă mulțumesc pentru răbdare. Îmi cer scuze că a trebuit să așteptați din nou, dar din păcate nu am avut cum să mă mobilizez. Îmi cer scuze😣😯😔