Dragoste complicată <<BTS>>

Capitolul 7

Un miros înțepător de spirt mă face să mă trezesc. Mi-a luat ceva timp să mă obișnuiesc cu lumina neonului, pentru că vederea îmi era puțin încețoșată. Aud aparatele bipăind. Eram conectată la un sistem de perfuzie. În dreptul meu văd o persoană stând pe scaun. Era Yoko. Sărăcuța. Cred că a stat toată noaptea trează. Avea cearcăne mari sub ochi. Pe chip încep să i se rostogolească șiroaie de lacrimi, deși încerca din răsputeri să le rețină și să îmi zâmbească. Mă întristează să o văd așa, știind că e așa din cauza mea.
Y:-S-scuze...doar că...e doar vina mea.
-Nu spune asta. Nu e vina ta.
Y:-N-nu ar fi trebuit să te fi ascultat sis. Așa nu ai fi ajuns în spital. N-noroc că te-au salvat vecinii.
Vecinii? Probabil asta le-au zis paramedicilor ca să nu fie recunoscuți. Îi înțeleg. Ziarele de scandal sigur ar fi făcut mare tam-tam din asta.
-Te rog nu mai plânge. Sunt bine acum.
Mă ridic în fund. Observ un buchet de flori așezat pe măsuța de lângă patul meu.

Ce drăguț e. Îl ridic și îl pun pe picioarele mele admirându-l.
-Ce drăguț e. Știi cine l-a adus?
Y:-Domnul doctor nu a vrut să îmi spune numele tipului care ți l-a adus, dar bănuiesc că ți l-a adus cel care te-a salvat.
Zâmbesc. Din buchet cade un bilet. Îl citesc.

Fă-te bine cutiee :))
Jk&Bts
P.S. Sună-mă când te simți mai bine :-*

Pe chipul meu apare un zâmbet mare. Ce frumos din partea lor. Însă acum mă simt prost. Ar trebui să le dau și eu ceva lor în semn de mulțumire.
Y:-Ce e cu zâmbetul ăsta imens pe fața ta?*chicotește*
-Huh? Ce zâmbet?
Y:-De îndrăgostită.
-Mă confuzi.
Y:-Nu prea cred. Te cunosc mult prea bine. Spune-mi. Cine e tipul?
Ia:-E vecinul, cel care m-a salvat.
Y:-Și câți ani are?
Mă bufnește râsul.
-E bătrân.
Y:-Oh. Ce păcat. Și eu care credeam că se întâmplă ceva extraordinar.
-Nup.
Am început să vorbim despre diverse lucruri care ne făceau să râdeam. Starea de bine este stricată de apariția doctorului.
D:-Vă rog să părsiți salonul.
Y:-Bine.
Yoko pleacă.
D:-Cum vă simțiți domnișoară Kim?
-Mult mai bine.
D:-Mă bucur să aud asta. Am încercat să dăm de părinții dumneavoastră, dar nu am reușit. Bănuiesc că sunt foarte ocupați.
-Mda.
D:-Oricum. Vă putem externa.
Așa că iată-mă ieșind din spital cu buchetul în brațe. Mă îndrept spre casă. Mă uitam puțin speriată în jur. Încă mai am senzația că scorpia aia e undeva în preajmă. Ajung acasă și răsuflu ușurată să aud liniște. Nu mai era scandal. Las buchetul pe masa din bucătărie. Îmi verific telefonul. Aveam un mesaj pe Whatsapp de la Kookie.

Jk:Ce face bolnăvioara mea preferată?
Ia:Foarte bine. Tu?
Jk:La companie😒 Morrr de plictiseală.
Ia:Păi nu sunt și ceilalți?
Jk:Numai eu și Jimin. Îi așteptăm pe întârziați.
Ia:😂
Jk:*video*