Dragoste complicată <<BTS>>

Capitolul 24

Înainte să citiți voiam să vă urez un Crăciun fericit alături de cei dragi!😘🤗💛 Ok. Vă las să citiți acum. Baftă😉

Pic...Pic...Pic...Pic...Pic...
Urmăream cum stropii se prelingeau pe geam. Eram acasă, în camera mea. Stăteam pe băncuța de sub fereastră și mă holbam afară. Cerul era acoperit de nori mohorâți care își vărsau lacrimile peste Seul. Soare! Unde ești tu? Am nevoie de tine. Tu ești singurul care ar mai putea să îmi aducă zâmbetul pe buze. Suspin. E atât de greu. De fiecare dată când închid ochii o văd...

pe ea. Rose.

O lacrimă mi se prelinge pe obraz. Ce ar trebui să fac acum? Namjoon a spus că trebuie să aleg, dar nu pot face asta. Sunt prea confuză. Nu știu ce să mai cred. Atâtea amintiri au apărut din senin. Amintiri de care ,dacă aș putea, aș scăpa însă ele sunt adânc săpate în mine. Câteodată îl văd pe Yoongi. Îl văd zâmbind. Îi văd pe ei împreună. Fericiți. Însă inima mea....inima mea bate doar atunci când mă gândesc la

Jungkook. Îl iubesc pe Jungkook....Yoongi...Ah!
Chiar nu mai știu! Îmi aduc genunchii la piept și îmi ascund plângând chipul între genunchi.
Bip! Bip! Bip!
Mă uit la ecranul telefonului. Și mai multe lacrimi încep să se rostogolească peste obrajii mei. Erau mesaje de la Jungkook. Au trecut atâtea săptămâni de la acea exscursie. De atunci am încetat orice legătură cu BTS. Nu pot să îl privesc pe Jungkook în ochi știind despre trecutul meu cu Yoongi.

*Yoongi*
Mă simt atât de prost. Sunt un egoist. Nu ar fi trebuit să mă bag niciodată între ei. Jungkook suferă acum enorm de mult. Mă doare să îl văd așa. Îmi aduce aminte de mine atunci când am pierdut-o pe Rose...
Ori cât de greu îmi este Rose nu se va mai întoarce niciodată. Iari e Rose, dar nimica nu mai e cum a fost. Ea îl iubește pe Jungkook acum și eu am stricat totul.
Nam:-În continuare nu răspunde?
Jm:-Nu. Oare unde o fi?
-Ce s-a întâmplat?
Nam:-Jungkook. Nu îl găsim.
-Știu eu unde e. Mă întorc imediat.
Înainte să ies pe ușă îl aud pe Namjoon zicând:
-Te rog vorbește cu el.
Asta și urmam să fac. Bine că ploaia s-a mai domolit. Suspin. Mă îndrept înspre locul lui Jungkook. Locul unde merge deseori ca să se relaxeze atunci când e stresat. Uite-l. Mă uit la el. Ce fel de frate sunt? Jungkook avea încredere în mine și eu i-am înfipt cuțitul pe la spate. Îmi pare rău de ce am făcut, dar nu m-ai pot întoarce acum timpul înapoi.

Jk:-Nu înțeleg hyung. De ce nu îmi mai răspunde la telefon?
-Namjoon i-a spus tot.
Jk:-Oh...
Văd o lacrimă rătăcind pe chipul lui Jungkook.
-Ascultă....eu...
Jk:-Iari te va alege pe tine, nu?
-Nu știu, Jungkook. Îmi pare rău pentru tot. Nu ar fi trebuit să mă bag, dar...
Jk:-Nu. Te înțeleg. Ai văzut-o pe Rose în Iari. Probabil că și eu aș fi făcut același lucru, dacă eram tu.
Mă uit la apă, la reflexia mea. Mă simt îngrozitor.
Jk:-Promite-mi un singur lucru hyung...
Mă uit la Jungkook care se străduia să zâmbească, deși pe chipul lui se rostogoleau încontinuu lacrimi.
Jk:-Promite-mi că o să ai grijă de ea.
-Du-te după ea.
Jk:-Huh?
Yo:-Jungkook. Nu pot să te las să renunți așa ușor. Nu vreau să te las să faci aceeași greșeală.pe care am făcut-o eu. Du-te după ea!

*Iarina*
Dau drumul la apă și aștept ca baia să se umple. Liniștea mormântală este distrusă de telefonul meu care începe să sune. Ies din baie și intru la mine în cameră.
-Alo?
Ma:-Scumpo. Ce mai faci?
-Sunt bine. Voi?
Ma:-Ok. Voiam să te anunțăm că săptămâna viitoare venim acasă.
-Oh. Fain. Când veniți mai exact?
Ma:-Vineri.
-Ok. Pa.
Ma:-Pa.
Las telefonul pe masă și mă întorc în baie. Opresc robinetul. Îmi dau jos hainele și intru în cadă. Mușchii mi se relaxează instant la contactul cu apa fierbinte. Îmi sprijin capul de marginea căzii. Închid ochii încercând să îmi mai liniștesc gândurile.
*Flashback*

*End flashback*

Yoongi.....
??:-Ești a mea!
-Ce naib-
Simt două brațe puternice împingându-mă sub apă. Încep să mă zbat ca să scap din ghearele morții, dar era în zadar. Tipul avea forța mult mai mare ca a mea. Era de neclintit. Rămâneam fără aer,.dar continuam să mă zbat și să țip. Refuzam să mă dau bătută. Brusc îmi dă drumul. Mă ridic rapid și încep să respir disperată după aer. Mă uit în jur. Nu era nimeni. Doar eu.
*Flashback*

*End flashback*
Criminalul. Trebuie să aflu cine a fost. Mă ridic și îmi înfășor trupul într-un prosop verde și pufos. Merg la mine în cameră și mă îmbrăc în niște pijamale de vară. Îmi prind părul ud într-un coc lejer. Mă întind în pat și mă uit gânditoare în gol. Ce se va întâmpla cu mine? Ce ar trebui să aleg? Amintirile sau inima?

Sper să vă placă😊
Apăsați pe steluță și spuneți-mi părerea voastră😊😘😀