Dragoste complicată <<BTS>>

Capitolul 31

Înainte să începeți să citiți voiam să vă mulțumesc că îmi citiți cartea și pentru susținerea voastră. Vă mulțumesc mult!😍💗💗💗
Hai că vă las să citiți. Știu că trăncănesc cam mult😂😂😂
(„ಡωಡ„)
~~~~~~~~~
O vibrație fină îmi face trupul să tremure ușor. Simt două brațe puternice în jurul meu ținându-mă strâns lipită de cineva. Aud mai multe voci râzând și discutând despre diferite teme. Deschid ochii și îl văd pe Jungkook zâmbind și discutând cu Hoseok. Mă uit în jur și realizez că ne aflăm într-o mașină. Simțind probabil mișcările mele excesive, Jungkook a slăbit din strânsoare și se uită la mine întrebându-mă îngrijorat:
-Cum te mai simți jagiya?
Îmi ridic capul de pe picioarele lui și mă așez între el și Hoseok. Îmi frec somnoroasă ochii și mă uit la Jungkook. Îi zâmbesc și îl asigur că sunt bine. Jungkook mă ia scurt în brațe și îmi sărută protectiv creștetul capului.
-Unde mergem?
Nam:-La o cabană, undeva la capătul unui sătuc. E foarte frumos acolo.
H:-Și liniștit.
Mă uit în jur, dar nu o văd pe Yoko. Mai lipsesc și alți membrii.
-Unde e Yoko?
Jm:-E în cealaltă mașină. E cu Tae, Yoongi și Seokjin.
Cu Yoongi? Ce aș da să îi văd fața acum. Mai ales când știu că stă în același loc cu Yoongi. Poate chiar stau unul lângă altul. Chicotul meu le suscită interesul restul membrilor care se holbau curioși la mine.
Jm:-Ce e cu reacția asta?
H:-Tu știi ceva ce noi nu știm, nu e așa?
-Nu vă pot spune. E un secret.
Nam:-Aish! Nu e drept. Spune-ne. Ne-ai făcut curioși.
-Mă mai gândesc.
Toți se bosumflează făcându-mă să râd. Mă opresc brusc din râs când simt o durere de cap care este urmată de o ușoară amețeală. În fața mea apare deodată o imagine. Erau cuvintele alea blestemate din camera mea.
-Scrisul...criminalul...
Nam:-Jungkook ne-a povestit ce s-a întâmplat, dar stai liniștită. Atât timp cât ești sub protecția noastră, tu și prietena ta nu veți păți nimica.
-Cine-i individul ăsta și ce naiba tot vrea de la mine?
Băieții evită orice contact vizual cu mine, căutând parcă un răspuns cât de cât plauzibil pe care să mi-l dea.
-Noi de fapt de ce mergem la această cabană? Cariera voastră nu va avea de suferit? Părinții mei trebuie să vină mâine acasă. O să înnebunească când nu ne vor vedea!
Jm:-Legat de ăstea două lucruri nu trebuie să îți faci griji. Managerul se va ocupa de tot.
-Simt că îmi ascundeți ceva. Spuneți-mi! Jungkook?
Jungkook se uita afară pierdut printre gânduri.
-Ce sunt cu secretele astea? Voi știți cine e criminalul și totuși evitați să îmi spuneți. De ce?! O să mor sau ce?! De aia nu îmi spuneți?!
Jk:-Să nu mai spui niciodată asta! Nu o să mori! Cât timp respir eu, nimeni nu se va atinge de tine!
Tonul serios și răspicat cu care a pronunțat fiecare cuvânt a reușit într-un mod ciudat să-mi alunge orice dubiu și teamă. Pe chipul lui se putea citi frustrarea. Îmi înfășor mâinile după gâtul lui și îl trag spre mine, într-o îmbrățișare la care mi-a răspuns imediat. Am încredere în tine Jungkook. Am încredere în voi...
Soneria unui telefon ne atrage atenția tuturor. Namjoon își scoate telefonul din buzunarul blugilor și răspunde.
Nam:-Ok. Am înțeles.
Închide și îl roagă pe șofer să oprească la prima benzinărie pe care o vede.
H:-De ce oprim acum? Mai avem puțin și ajungem.
Nam:-I s-a făcut rău lui Yoko.
-Are rău de mișcare. Probabil că a uitat să-și ia pastilele.
Șoferul trage, nu după mult timp, pe dreapta într-o stație de benzină. În spatele nostru parchează un Audi alb. Ieșim cu toții din mașini. Jungkook, Hoseok, Jimin și Tae au intrat în benzinărie pentru a se uita după ceva bun de mâncare. Yoongi și Namjoon s-au dus la toaletă, iar Jin avea grijă de Yoko care se sprijinea de portiera mașinii, reușind treptat să se liniștească. Îi întind o sticlă cu apă.
Y:-M-merci.
Bea un pic de apă. Observ nuanța rozalie pe care obrajii ei o aveau.
Jin:-Eu merg la băieți. Dacă ai nevoie de ceva nu ezita să îmi spui.
Y:-B-bine.
Jin se îndepărtează de noi și intră și el în benzinărie.
-Sigur ești bine?
Yoko își acoperă jenată chipul și începe să scoată tot felul de sunete ascuțite.
Y:-M-am făcut de tot rahatul! Mai ales în fața lui Yoongi.
-Îți faci prea multe griji. Nu te-ai făcut de râs în fața nimănui.
Y:-Mi-a auzit soneria...
Mă bufnește râsul.
-Era și partea aia cu tounge tehnology?
Y:-Da...
Yoko începe să râdă și ea.
Tae:-De ce râdeți? Vreau să știu. Vreau și eu să râd!
Încremenim și ne uităm în spatele nostru. Toți membrii se holbau la noi având mâinile încărcate cu mâncare.
Y:-Umm...noi doar...
-Ne aminteam de ceva de la școală.
Y:-Exact.
Nu pare că au mușcat-o.
Tae:-Serios?
-Ce?
Tae:-Nu știți să mințiți.
-Bine că știi tu să minți mai bine.