Bine ai venit în lumea mea cititorule. Ia-mă de mână și lasă-mă să îți arăt lumea Kim Iarinei. O lumea plină de suspans, dramă și întuneric. Ceea ce va părea că va fi doar o poveste normală de iubire se va....
Din 10.05.2018:#18 supranatural
Vântul se intensifica aducând cu el un val de nori negri-cenușii care contropesc cerul albastru scufundând orașul în tenebre. Cu precauție, descui ușa. Deschid ezitant ușa, chiar atunci cerul se cutremură iar stropi grei de ploaie biciuiesc geamurile. Dincolo de zgomotul ploii nu se mai auzea nimic accetuându-mi starea de neliniște. Fixam cu privirea treptele ce conduceau spre camera mea. Corpul îmi înțepenise, refuzând să înainteze. Îmi era teamă să văd realitatea. Toate evenimentele astea sunt o povară. Nu mai pot face față singură la toate ciudățeniile astea astea. Am nevoie de tine Jungkook! Am atâta nevoie de tine și tu mi-ai întors spatele. De ce? Revino-ți, Iari! Într-un final reușesc să mă urnesc și să urc spre camera mea. Orice m-ar aștepta acolo, trebuie să îi fac față! Mă opresc pe ultima treaptă și mă uit la ușa camerei mele care este în capătul holului. Ușa era întredeschisă lăsând să se vadă o fantă îngustă de lumină care contrasta cu întunericul. Trag aer adânc în piept și intru. Timpul parcă s-a oprit în acel moment. Picioarele mi se înmoaie și cad în genunchi pe podeaua rece. Ochii mei nu se dezlipesc de pe cuvintele descrijelite cu negru pe albul peretului. Recitesc în gând aceleași cuvinte ca pe un descântec.
TIMPUL SE SCURGE
Înghit în sec. Știe unde stau... Îmi mușc puternic buza inferioară pentru a-mi reține lacrimile. Ce rost mai are să plâng? Lacrimile nu vor rezolva nimica. Mă uit la chipul palid și înfricoșat a prietenei mele. La naiba! Din vina mea Yoko este și ea implicată în toată chestia asta!
*Jungkook* -Hyung! Lasă-mă odată în pace! Îi întorc enervat spatele sperând că la un momendat va renunța și mă va lăsa în pace, dar este inutil. Jimin se mută din nou în fața mea. Jm:-Știi bine că nu am să o fac. Mai ales când știu că suferi. -... Jm:-Îmi dau seama că încă nu ai reușit să treci peste ce s-a întâmplat atunci. Vreau să știi că nu ești singur. Noi îți vom fi mereu alături. La fel și Iari. -Iari... Jm:-Unde pleci? -Trebuie să vorbesc cu ea.
*Iarina* Stăteam pe scaun și mă holbam pierdută printre gânduri la reflexia mea din oglindă. Ce urmărește? Cel mai important. Când își va face următoarea mișcare? Yoko se plimba îngândurată prin fața mea. Y:-Trebuie să le spunem băieților. Jungkook trebuie să știe! -Ți-am mai spus. Niciunul nu o să îți răspundă la apel sau mesaj. Suntem pe cont propiu... Y:-Nu poate fi adevărat... Yoko se așează pe covor și se uită tulburată la mine. -Îmi pare rău... Y:-Eh?! Pentru ce? -Din vina mea și tu ești acum implicată. Y:-Să nu te aud. Eu nu o să pățesc nimica, dar tu?! Trebuie să facem ceva! -Ai drept-huh? Atenția amândurora este atrasă de un sunet scurt și ascuțit. Mă ridic și mă apropii de geam. Îl deschid și descopăr o pietricică pe pervaz. Aud o voce cunoscută strigându-mă. Y:-Cine e? -E Jungkook. Y:-Ok. Du-ești bine??? -Nu prea... Cad în brațele prietenei mele. Yoko mă așează cu grijă pe pat. Y:-Mă duc să îi deschid lui Jungkook. Tu relaxează-te. Yoko iese din cameră. Mă întind și închid ochii ascultând cum pașii prietenei mele se îndepărtează din ce în ce mai mult de camera mea, până ce nu îi mai aud. Relaxează-te, Iari. Jungkook e... ??:-Rose... O voce groasă și răgușită îmi ruinează întreaga stare de liniște. Mă ridic alarmată în picioare. Simțeam un fior de gheață pe șira spinării. Nu era nimeni în cameră și totuși... -Vei fi a mea... Mă uit angoasată în spatele meu. Nu este nimeni aici. Să îmi fi imaginat oare? Văd clanța lăsându-se ușor în jos. Jk:-Iari? Deschide! Mă fac palidă. Yoko nu avea cum să închidă ușa, pentru că am pierdut cheia de la cameră cu ani în urmă. Jungkook apasă agitat de mai multe ori pe clanță. Y:-Ce naiba? Jk:-E încuiată! Y:-Cum e posibil? Iari! -Scoateți-mă de aici! Atmosfera din cameră devenea foarte apăsătoare. Aveam întruna senzația că cineva îmi urmărea fiecare mișcare de undeva din întuneric... Buf! Ușa cade în fața mea. Mă prăbușesc în brațele lui Jungkook. Acesta mă strânge protector la pieptul lui și îmi sărută creștetul capului. Jk:-Trebuie să plecăm de aici. Nu îți face griji Iari. Am promis și îmi voi ține promisiunea. Nimeni nu îți va face rău. Nu cât trăiesc eu!
*Jungkook* Corpul i se înmoaie brusc. -Va fi bine. Stai liniștită Yoko. Fă ,te rog, bagajăle și urmează-mă. Mă ridic cu Iari în brațe. Înainte să ies mă mai uit pentru o ultimă dată la ce era scris pe perete. Nenorocitul. Nu așa ne-a fost înțelegerea.
Paște fericit!!!💗✌😍
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Știu că acest capitol e cam scurt, doar că am vrut totuși să vă fac o mică surpriză de Paște🐼💗 Următorul capitol sper să îl postez cât mai curând posibil. Până atunci țineți-vă bine😉 Lucrurile se complică. Atâta pot să vă mai spun😊😅 Ne vedem curând, dragi cititori😘
