Dragoste complicată <<BTS>>

Capitolul 27

Stăteam cu telefonul lipit de ureche, complet paralizată. Mă uitam în gol și ascultam bulversată cum tatăl prietenei mele îi arunca cuvinte dureroase. Vocea slabă și îndepărtată a prietenei mele mă aduce aproape de realitate. Încep să respir des, aerul parcă nu-mi mai ajunge, îmi simt gura uscată. Mâna cu care țineam telefonul avea mișcări propii.
-Yoko! Rezistă! Sunt pe drum!
Îi închid și îmi iau rapid haina pe mine. Membrii trupei se ridică toți, vizibili îngrijorați, de la masă. Jungkook mă apucă de braț. Mă uitam cu lacrimi în ochi la el. Îmi era atât teamă pentru siguranța prietenei mele. Cu fiecare secundă care trecea simțeam cum frica creștea din ce în ce mai mult, cuprizându-mă întru totul.
Jk:-Ce s-a întâmplat?
Nam:-Da. Putem ajuta?
-Trebuie să plec! Yoko e în pericol.
Jk:-Vin cu tine.
Dau busna afară din local și semnalizez fiecărui taxi să oprească. Însfârșit un taximetrist s-a decis să se îndure de noi, să oprească și să ne ia. I-am spus rapid locația taximetristului, apoi am încercat să o sun pe Yoko, dar îmi intra încontinuu căsuța vocală. Jungkook îmi ia mâinile între ale lui și îmi spune pe un ton calm:
-Totul o să fie bine. Ai să vezi.
-Nu am ajuns odată?!
Taximetristul își mută încet privirea înspre oglinda interioară retrovizoare până ce ochii noștri se întâlnesc.
Tax:-Este trafic mare la ora asta domnișoară. Nu am cum să merg mai rapid.
Stăteam în loc, din cauza unui semafor care se mișca foarte lent. Parcă prea lent.

*Yoko*
-NU MAI DA!
Primesc din nou o palmă. Cad pe podea și mă uit temătoare la tata care ținea mână dreaptă în continuare în aer. Palma îi era complet roșie. Lacrimi fierbinți mi se scurgeau pe obraji. Privirea lui era tulbure. Mă privea plin de mânie.
Ta:-Ești o târfă! Cum ai putut să mă înșeli!
-Nu sunt mama! Tată! Încetează!
Acesta începe să râdă. Inima mi se rupea în mii și mii de bucăți văzând cum tatăl meu, care odată era atât de iubitor și de protectiv, acum s-a transformat într-un monstru.
Ta:-Îi semeni! Și tu vei fi o târfă nenorocită care va rupe inimi! Care va călca peste cadavre! Îmi e jenă că te-am conceput!
Cuvintele lui m-au străpuns direct în suflet. E așa de dureros să auzi din gura părintelui tău astfel de lucruri. Ochii mi se măresc când tata ridică din nou mâna asupra mea. Închid ochii așteptând lovitura, dar...
??:-STOP!
Ia:-Yoko!

*Iarina*
O ajut pe prietena mea să se ridice. Jungkook îl ținea pe tatăl ei care se zbătea ca un nebun să scape din strânsoarea lui. Mă uitam speriată la domnul Park. Ce s-a întâmplat cu el?
Jk:-Ieșiți! Am să încerc să îl calmez!
Îmi scot jacheta și o pun protectoare pe umerii prietenei mele. Ieșim din apartament. O țineam aproape pe Yoko care plângea sfâșietor. Intrăm în taxi și îl așteptăm pe Jungkook.
-Yoko. Ești bine?
Yoko mă ia ,continuând să plângă, în brațe. Îi mângâi spatele. Mi se rupea sufletul în două văzând-o în ce stare e. Îi sărut creștetul capului. Taximetristul se întoarce către noi și așteaptă să îi spun unde să ne lase.
-Mai așteptăm pe cineva.
Acesta murmură ceva, ne întoarce spatele și se holbează prin telefon.
Mă uitam compătimătoare la prietena mea care continua să mă țină în brațe și să suspine. Un sentiment de vinovăție a început să încolțească în mine. Ar fi trebuit să îmi dau seama că suferea, doar suntem prietene de atât de multă vreme. Ușa se deschide, iar Jungkook se trântește pe locul pasagerului din dreapta. Închide rapid ușa și îi spune șoferului să ne ducă acasă la mine. Motorul pornește discret și duși am fost. Jungkook își întoarce capul către noi două.
Jk:-Sunteți bine?
-Da.
Tot drumul a fost unul tăcut. Yoko pur și simplu refuza să îmi dea drumul și pentru o clipă adormise. Sărăcuța. Nu pot să cred cât de ignorantă am fost.
Tax:-285 de won, vă rog.
Jk:-Poftiți.
Ieșim din taxi care o ia rapid din loc după ce și Jungkook a ieșit. O țineam protectoare sub aripa mea pe Yoko. Jungkook ne-a deschis poarta, apoi ușa. Yoko s-a așezat pe canapea continuând să își țină jacheta mea pe umerii ei.
-O să îți aduc puțină apă. Mă întorc imediat.