turbulenţe

363 54 3
                                    

 îmi e coloana vertebrală cusută în aţă neagră
şi din coate îmi ies viermi.
am uitat că port în mine anarhii
sculptate în catedrale gotice,
cu holuri ticsite urlător de râsetele
nebunilor din camerele de ospiciu stânjenii;
îmi e glasul despicat în voci multiple.  

analogii de noapteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum