analogii de noapte

loc de nimic altceva

am obosit să fiu om.
îmi port doliul în păr și-n ochi,
și îmi car existența în oratorii antice.
ton persiflator în râsuri caustice.
dumnezeu? l-am cunoscut.
un hoț de credință.
masacrez gânduri ce par imortale—
spintecă mintea. spintecă mintea. spintecă mintea.
spintec-o!
îmi pedalez oasele mutilate-n zile
și-mi râd încheieturile.
cedez? totul se prăbușește.
am obosit să fiu om.
îmi ating pieptul
și invoc nopțile cu odorurile tale.
încă îmi sprijin mormântul de pământul
ce pașii tăi l-au călcat.