analogii de noapte

coup de grace

închideţi paradisul din irişi şi aruncă-l peste trâmbe de ceruri,

căci în ochii mei se ascunde infernul şi valurile-mi negre de păr

se sparg vorbind în limbi antice, păgâni cu viori de brad în mână

cântând şi dansând în spatele craniului meu.

găsesc în mine dezastre şi furtuni ce-mi poartă chipul în ramă,

tragedii nescrise şi scrisori vechi, perimate, căci pierderea

şi-a jucat demult cărţile pe vârful vulcanului.

pentru că scările mele nu au ştiut niciodată decât să coboare,

îmi apăs pieziş ruinile în palmă şi îmi evanghelizez nenorocirea

în case abandonate, străzi nestrăbătue şi cuvinte nerostite.