analogii de noapte

donă funebră

mişună în nori singurătăți în debandadă deasupra-mi,
plouă în nișe furtunile și șoptesc în acatiste vânturile,
cad în răcnete crengile efilate și-n cer se lovesc bolovani în galopuri;
vezi, auzi?
urlă marea, murmură-n ropote și se îneacă-n trâmbe valuri ce-nvie călăreți nebuni, umbre, și-n fantasme se citește orizontul.
nălucesc, m-acoperă morții,
mâinile tale, pieptul tău, buzele tale, ochii tăi.
ai păcălit pământul, îmi coboară în vifore trupul.