îmi e spânzurată vocea să vorbesc oamenilor care nu îşi (mai) întorc privirea
şi nu îmi amintesc să te fi uitat vreodată.
morminte îmi râvnesc trupul
şi cruci conjură să îmi poarte numele.
nu ţi-am spus, dragoste,
că morţii săvârşesc cererile?
o să-mi pictez imaginea ta sub pleoape
să te văd chiar şi-n somnul etern.
CITEȘTI
analogii de noapte
Poetry❝vino, ia-mă, poartă-mă, stinge-mă. am trăit destul.❞ - herman hesse.
