Sabrina

CAPITOLUL 2

In timp ce il privea, Sabrina isi aduse aminte cand el ii spusese ca isi doreste o sotie si sa aiba mereu casa plina de copii, iar ea in visul ei infantil isi imagina ca ea este cea care ii va deveni sotie si ii va darui copii, insa nimic din toate acestea nu mai conta. Acum conta cel mai mult ca el sa se trezeasca.

- Haide, Mario trebuie sa te trezesti. Eu, eu nu pot trai fara tine, de fapt cred ca nici unul dintre noi. Mama ta, tatal tau, fratele tau, cu totii avem nevoie de tine, chiar si Chiara. In curand o sa te casatoresti si o sa ai o familie. Chiar daca i se rupea sufletul , stiind ca el este logodit, Sabrina voia doar ca el sa traiasca.

Continua sa ii vorbeasca, si cerandu-i sa se trezeasca, sa nu abandoneze lupta, si ii repeta intr-una cat de mult il iubea.

Nu isi daduse seama, ca doctorul ajunsese langa pat si incepu sa il examineze.

- Toate semnele vitale par in regula.

- Si nu puteti face nimic ca sa il treziti - spuse ea cu o voce ragusita de la atata plans.

- Imi pare rau. Am incercat sa il stimulam, insa fara nici un rezultat.

Sabrina ii stranse mana lui Mario care era inerta.

- Atunci cred ca va trebui sa se trezeasca el singur. E atat de incapatanat, ca un catar, dar sunt sigura ca o va face pana la urma.

Medicul ii zambi, si ochii lui caprui parca sclipira pentru un moment.

- Sunt sigur de asta. In opinia mea, sa aiba persoanele dragi aproape este de mare ajutor.

- Parintii lui, si fratele lui vor fi aici cat mai repede. Zborul de la Madrid este destul de lung, chiar daca vin cu un avion privat.

- Bineinteles. Dar este pacat ca logodnica lui nu va gasi o solutie sa ramana.

Chiara era aici? Era in New York?

- Am sunat-o pe domnisoara Rosales la hotel. Cand a ajuns aici a devenit isterica, cand l-a vazut, si furioasa pe el pentru ca si-a riscat viata pentru o femeie care nu trebuia sa iasa noaptea singura.

Dar, de ce nu era Chiara langa el? Poate ca iesise pentru un moment.

- A stat cam o ora, sau cam asa ceva, dar cand i-am spus ca este in coma si ca nu stim cand va iesi din ea, a decis sa plece. A lasat un numar de contact, sa o sunam in cazul in care se trezeste.

- Cred ca se simte destul de rau, vazandu-l asa.

Sabrina se intoarse din nou spre Mario, neputandu-si explica de ce Chiara decise sa plece de langa el, dar pana la urma fiecare reactioneaza in felul lui.

- Domnisoara Rosales va dormi bine in aceasta noapte. A insistat sa ii prescriem un calmat - spuse medicul.

Sabrina doar aproba, si fara sa se gandeasca isi concentra toata atentia asupra lui Mario.

- Este cald... imi vine greu sa cred ca nu este doar somn.

Doctorul ii explica diferentele fiziologice dintre starea de coma si cea de somn normal, dar ea nu prea era atenta la ce i se spunea.

- Pot sa raman? - intreba ea, stiind ca va trebui sa o i-a cu forta de langa el.

Medicul ii zambi.

- Ce veti face daca voi spune nu?

- Atunci cred ca va trebui sa imi pun un halat si o masca, si o sa intru pe ascuns sub patul lui.

- Banuiam eu. Sunteti sora lui ? - intreba medicul.