Sabrina

CAPITOLUL 3

Trecura patru zile, iar Mario fusese mutat de la terapie intensiva intr-un salon la cererea lui Luca, iar Sabrina profitase de acest lucru pentru a face un dus. Oricat incerca Luca sa o faca sa mai iasa din acel salon, se lovea intodeauna de refuzul ei categoric. Asa ca , Luca ii aducea in fiecare zi mancare si ceva de baut.

Chiara trecea sa il vada pe Mario odata pe zi, si ramanea cinci minute, privind-o pe Sabrina cu o expresie plina de dezgust.

- Chiar crezi , ca daca nu pleci de langa el, lucrurile se vor schimba cu ceva? Se va trezi atunci cand va trebuie sa se trezeasca, iar atunci ma va dori pe mine alaturi de el.

Sabrina nu facea eforturi ca sa se certe cu ea, pentru ca stia ca, Chiara avea dreptate. Dar acum nu o interesa crizele ei de isterie. Tot ce voia era ca Mario sa isi revina.

Era trei dimineata in cea de a cincea zi, si in tot spitalul era o liniste deplina. Asistenta trecuse cam pe la miezul noptii sa il vada pe Mario, si de atunci nimeni nu mai trecuse prin salon.

Luca dormea pe un scaun, aflat in coltul camerei, iar ea cum nu putea sa doarma, vorbea si il mangaia pe Mario, cu o privire plina de dragoste.

- Te iubesc , Mario. Te iubesc mai mult decat propia mea viata. Te rog trezeste-te. Nu ma intereseaza daca o faci doar ca sa te casatoresti cu Chiara, nu ma intereseaza daca o sa ma dai afara in suturi din viata ta, cand o sa afli ca m-am comportat ca o idioata in zilele acestea, dar te rog sa te trezesti.

In ultimul ei cuvant se putea citi disperarea si isi dorea atat de mult sa vada un semn din partea lui ca a auzit-o. Dar cand el isi misca degetele, Sabrina crezuse ca imaginatia ii joaca feste. Dar muschii bratelor incepusera sa se miste cu mici spasme, si isi misca capul dintr-o parte in alta.

- Se trezeste ! Luca, repede! - striga ea in timp ce apasa butonul de panica pentru a chema asistenta.

Luca sari de pe scaun, trezindu-se imediat.

Indata ajunsese asistenta si medicul si ii scoase afara din salon. Si asa incepuse asteptarea. Sabrina se plimba ca un leu in cusca, in timp ce Luca se asezase pe un scaun, dar nu dura mult timp , si incepu sa faca si el acelasi lucru ca si ea. Dupa minute bune de plimbat, Luca se aseza din nou pe scaun, dar in acel moment iesi medicul care era acelasi ca si in noaptea cand il internara pe Mario.

- Este treaz, dar este un pic confuz. Puteti sa il vedeti cinci minute, dar pe rand.

Luca intra primul. Dar cand se intoarse in sala de asteptare, se putea citi pe fata lui o expresie de ingrijorare.

Ea era disperata pentru al vedea pe Mario, si ar fi trecut si peste Luca fara sa mai spuna ceva, daca acesta nu o prindea de brat.

- Asteapta micuto. Trebuie sa iti spun ceva.

- Ce s-a intamplat.

Luca inghiti in sec, si o privi in ochi.

Preocuparea din ochii lui, o ingrozira pentru un moment.

- Luca, ce se intampla? A intrat din nou in coma?

- Nu. El... Luca trase aer in piept - nu isi poate misca picioarele.