Sabrina

CAPITOLUL 6

Sabrina intra in salonul lui Mario la o ora decand se trezise. Era pentru prima data in sase zile cand dormea fara sa se intoarca. Luca insistase ca ea sa ramana in camera libera din apartamentul inchiriat la hotel. Ii era recunoscatoare pentru ca stia, ca putinele economii pe care ea le avea nu ii vor ajunge sa se cazeze la un hotel, iar sa doarma in masina nu era o optiune prea placuta.

El isi ridica privirea si ii zambi.

Se opri la cativa pasi de pat. 

- Arati mai bine.

Si asa si era. Pielea lui nu mai era atat de palida si ochii pareau mai limpezi.

- Sabri, trebuie sa vorbim.

Oare aflase ca ea nu a vrut sa plece de langa el? Stia ca il iubeste si acum ii era mila de ea? In capul ei se invarteau o multime de intrebari fara raspuns, cel putin deocamdata. Isi inghiti nodul din gat, si incerca sa isi mentina capul sus.

- Spune-mi.

- Esti ca o sora pentru mine. - Sabrina isi ascunse durerea care i-o provoca cuvintele lui, dar ramase tacuta. - Stiu ca iti faci griji pentru starea mea de sanatate si asta e de inteles, dar nu trebuie sa o indepatezi pe Chiara de mine.

Ce? El credea cumva ca ea incerca sa o indeparteze pe Chiara?

Voia sa se apere, dar asta ar insemna sa ii spuna ca preaiubita lui Chiara nu a vrut sa ramana cu el atunci cand avea mai mare nevoie de ea. Nu o lasa inima, i-ar face rau, iar in stadiul lui nu era bine, mai ales ca inca era slabit.

- Nu am vrut sa o indepartez - spuse ea cu o voce inceata.

- Nici nu cred ca ai face-o. Esti prea buna ca sa ii faci rau unei persoane in mod intentionat. Dar trebuie sa fi mai intelegatoare, de acord?

Sabrina se limitase doar la aproba din cap, dar cuvintele lui, erau ca o sageata infipta direct in inma ei.

- O sa incerc - ii promise ea.

- Printesa, Chiara nu mai vrea sa vii sa ma vezi asa de des - spuse el pe un ton ce parea obosit.

- Si tu ce vrei Mario? - pentru ca este clar ce vrea ea - spuse ea deja disperata.

- Vreau doar ca logodnica mea sa fie fericita. Sunt momente grele pentru ea si nu vreau sa ii mai fac si alte neplaceri.

Nu era un bun moment nici pentru el, dar nu isi dadea sama de propiile lui nevoi, el voia doar sa ii protejeze pe altii.

- Luca mi-a spus ca nu vrei sa iti anunti parintii.

- Nu e cazul sa le stric vacanta.

- Mama ta si-ar fi dorit sa fie aici.

- Nu vreau sa ma cocoloseasca - tonul din vocea lui o facu sa zambeasca.

- Ma surprinde faptul ca nu lucrezi.

- Incapatanatul de frate al meu, nu a vrut sa imi aduca laptopul, i-ar medicul mi-a luat telefonul aseara cand m-a prins vorbind la birou in Madrid.

- Si ce ora era? - intreba ea fiind sigura de raspuns.

- Ce ora crezi? Bineinteles cand se deschide biroul.

Trebuia sa fie in jur de ora trei dimineata. Nu era de mirare ca medicul ii luase telefonul.

- Se presupune ca trebuie sa te odihnesti. Cum crezi ca te vei recupera?

- Si ce alte optiuni am ? - intreba el aratand spre picioare.

Sabrina se aseza langa el si isi puse mana pe bratul sau.

- Deocamdata nu ai optiuni, dar o sa te faci bune.