Sabrina

CAPITOLUL 21

Sabrina inca incerca sa inteleaga dorinta lui Mario, cand intrara in cabinetul medicului. Tot ce ii trecea prin cap era ca, Mario nu se credea in stare sa conceapa un copil de o alta forma decat aceasta. Ura gandul ca el se chinuia pentru asta, dar stia prea putin despre problema ca sa il poata ajuta sa treaca peste temerile lui. Poate ca ar trebui sa vorbeasca cu Tim.

- Nu va fi nevoie sa realizam procedura mai agresiva, fertilizarea in vitro - spuse medicul, atragandu-i atentia Sabrinei.

- Vom realiza o extratie de sperma, domnule Martinez. Este o procedura care  nu necesita spitalizare si este aproape nedureroasa.

Mario afirmadin cap.

Medicul se intoarse spre Sabrina.

- Dumneavoastra va trebui sa va supuneti unei insemninari intrautrine, doamna Martinez.

Sabrina gasi acea conversatie foarte violenta.

Medicul ii vorbi despre optiuni si puse intrebari despre perioada de fertilitate la care ea nu avea raspunsuri prea clare. Niciodata nu a tinut un caldendar, asa cum faceau majoritatea femeilor. Dupa a treia intrebare fara raspuns, Mario ofta.

- Preferi sa ies ca sa poti vorbi detaliile cu medicul?

Ea se inrosi si mai tare, decat era deja.

- Da, spuse ea , cerandu-i intelegere din priviri.

Mario se ridica si ii zambi in semn de intelegere, iesi din cabinet si inchise usa.

- Ma surprinde ca a plecat, doamna Martinez. Sotul dumneavoastra este un barbat caruia ii place sa detina controlul, iar dorinta lui de a va proteja este foarte evidenta.

- Ce imi spuneati despre insemninarea intrauterina? - dorea sa termine cu acea problema cat mai repede si sa plece de acolo.

- E procedeul mai putin complicat, pentru tipurile acestea de tratament, si nu aveti nici un motiv sa va ingrijorati.

Sabrina aproba, indicandu-i sa continuie. Medicul ii explica tot ce avea nevoie pentru a se pregati pentru procedura, si cum sa isi controleze temperatura corpului, si alte indicatii fiziologice care vor determina momentul optim pentru realizarea inseminarii.

- Desi este un procedeu simplu, este si destul de  dureros. Intelegeti, nu.

- Da, inteleg.

Era destul de clar ca nu ii va spune lui Mario ca procedura este una dureroasa. Daca ii va spune, nu o va lasa sa se supuna procedeului, iar ea voia un copil. Il dorea.

- Nu ma deranjeaza durerile - declara Sabrina.

-Careodata este necesar si cate sase incercari - o avertiza medicul.

Sabrina spera ca Mario sa isi revina pana atunci, dar confirma. Il chemara pe Mario inapoi in cabinet, iar medicul le dadu toata documentatia necesara, pentru a fi informati.

Sabrina privi hartiile din fata ei, apoi pe medic.

- Si se presupune ca va trebui sa imi i-au temperatura in fiecare zi?

- Da. Si...

- Nu va preocupati. O sa citesc instructiunile, il intrerupse ea. Nu dorea ca medicul sa ii mai explice ceva de fata cu Mario.

Iesira din clinica, dupa ce facusera o programare pe martea viitoare pentru Mario.

Urmatoarea zi dupa ce Mario isi facuse acea procedura, Sabrina intra in camera de fizioterapie si il observa pe Mario facandu-si exercitiile cu aceiasi concentrare ca si pana acum.

Umplu o sticla cu apa si o aseza langa el.

- Tim mi-a spus ieri ca ai facut cativa pasi.

Ieri iesise cu Renata la cumparaturi, si nu aflase decat seara, cand Tim si sotia lui venisera la cina.

Faptul ca el nu impartea cu ea progresele lui o durea. Crezu ca mai avansasera in relatia lor.

- Da. Si o sa spui la toata lumea in seara asta la cina?

- Parintii tai, si fratele tau sunt interesati de progresele tale.

- Ai dreptate. Spune -le ce vrei.

- Esti sigur ca trebuie sa te fortezi atat, mai ales dupa procedura de ieri?

Mario isi inclesta maxilarul.

- Nu am nevoie de o infirmiera, Sabrina.

- Nu incerc sa fiu.

- Atunci de ce esti aici?

-  Credeam ca iti face placere sa fiu aici, spuse ea cu o voace joasa. Dar te voi lasa sa iti continui antrenamentul.

Sabrina se intoarse pentru a pleca, daca el nu o voia acolo, nu mai avea nici un rost sa ramana.

- Sabrina.

- Ai nevoie de ceva? - il intreba ea fara sa se intoarca catre el.

Se facu tacere.

- Imi place sa imi tii companie.

Mario era prea educat, ca sa ii spuna in fata sa il lase in pace. Probabil isi dorea de multe zile asta, asa ca  nu crezu.

Sabrina incerca sa fie neafectata asa ca spuse:

- O sa o caut pe Renata sa o intreb daca are nevoie de ajutorul meu. Cel putin mamei lui ii facea placere sa o introduca pe Sabrina in lumea sociala si in diferitele activitati pe care aceasta le avea.

- Iubito.

- Ce? Poate se razgandise, si voia ca ea sa ramana.

- Ti-ai luat temperatura in dimineata aceasta?

Intrebarea cazuse peste ea ca o galeata cu apa rece. Se pare ca acesta era singurul lucru care il interesa pe el.

- Nu.

- De ce?

- Abia am inceput. El putea sa isi imagineze la ce se referea ea.

- O sa ma supun procedurii, in mai putin de trei saptamani, daca corpul meu urmeaza ciclul normal.

Nu mai astepta raspunsul lui. Stia deja ce dorea, un copil, si avea nevoie de ea pentru asta. Atata tot. Cateodata noaptea cand el o mangaia cu delicatete, ea incerca sa se autoconvinga ca intr-adevar insemna ceva pentru el. Dar nu era asa.

Mario o vazu pe Sabrina plecand si vru sa o cheme inapoi, dar ce sa ii spuna? Nu ii facea placere ca ea sa se supuna unui tratament medical pentru a avea un copil, asta il facea sa se simta mai putin barbat. In plus, sa o aiba ca martor, in timp ce el se lupta sa revina la normal i se parea tot mai dificil.

Unicul moment cand se simtea ca fiind sotul ei, era cand facea noaptea dragoste cu ea. Atunci nu   avea importanta ca el nu avea control asupra picioarelor. Eaa ii raspundea atingerilor lui cu o asemenea pasiune, incat ajunse dependent de sunetele de placere pe care ea le scotea si de atingerea corpului ei, atunci cand se arcuia sub el. Isi dorea sa fie intreg pentru ea, iar asta insemna sa faca mai mult efort pentru a se recupera.