Sabrina

CAPITOLUL 13

Cand , Luca se intoarse era aproape seara. Sabrina statea pe fotoliul din camera, privind absenta televizorul. Stia ca trecuse si pe la Mario , si acum astepta reactia lui la vestea ca se va casatori cu fratele lui. Luca isi dadu jos sacoul, si il lasa pe spatarul canapelei, apoi se aseza in fata ei, privind-o.

- Deci, te casatoresti cu fratele meu. Te-ai miscat repede tinand cont ca pana nu demult era logodit cu Chiara.

- Doar nu crezi ca l-am atras intr-o capcana, nu?

Luca doar ii zambi si ridica din umeri.

- Nu, dar ai reusit, si asta e foarte bine, micuta mea.

- El nu vrea sa se casatoreasca cu mine.

- Mario m-a asigurat ca da - spuse Luca un un zambet enorm pe fata.

- Asta crede el, Luca. Acum se simte prost dupa desparirea de Chiara. Dar cand totul va reveni la normal, o sa regrete nebunia asta.

Zambetul lui Luca disparu.

- Nu e nebun. Mario are nevoie de tine acum, si recunoaste asta. La naiba, cred ca din todeauna a avut nevoie de tine, doar ca nu si-a dat seama pana cand nu a realizat ca te poate pierde pentru todeauna.

Se pare ca Mario, i-a spus despre infruntarea cu Chiara, gandi ea.

- Raspunsul fratelui meu la toate nevoile lui actuale este casatoria, si tinand cont de sentimentele tale asta este cea mai buna idee.

- Nici macar nu mi-a spus daca o mai iubeste pe Chiara.

- Mario nu e atat de prost, micuto.

- Uite, Sabrina cred ca este cea mai buna decizie. Este ceea ce el vrea si la fel si tu. Ce poate fi mai bine de atat?

Sabrina isi pleca capul.

- Parintii mei vor fi si ai tai, iar eu voi fi fratele tau - spuse el zambind, si stragand-o in brate. Asta nu poate fi decat ceva bun.

- Chiar crezi ca fac bine?

- Normal ca da, imi va face o mare placere sa te am in familie. Nu ti-ar placea sa fi sora mea? - intreba el cu o fata de catelus.

Sabrina aproba din cap, zambind timid, reusind sa isi calmeze indoilelile si temerile. Luca era de partea ei, insa ce vor crede parintii lor?

- Acum la ce te mai gandesti? - o intreba Luca.

- La parintii tai, daca nu vor fi de acord si vor crede ca i-am intins o capcana lui Mario, mai ales acum cand este vulnerabil.

- Nu inteleg de ce te gandesti la asta. Sabrina, parintii mei te adora, te considera o fiica. Oricum , niciodata nu au placut-o pe Chiara. Mereu au spus ca este o profitoare si ca umbla numai dupa bani. Nu ai de ce sa iti faci grij,da?

- Daca tu spui.

Sabrina nu inchise un ochi  in noaptea aceea , si nici in urmatoarele doua de dinainte nuntii.

- Mama va fi foarte furioasa, ca va casatoriti doar la starea civila - spuse Luca.

Mario se intoarse spre fratele lui si zambi.

- O sa ii treaca.

- Cel mai probabil dupa toata nebunia asta, o sa insiste sa faceti nunta si la biserica, asa cum trebuie - replica Luca.

- Nu o sa ma opun. Dar va trebui sa astepte pana voi putea merge - spuse Mario ridicand din umeri.

Insistenta lui Mario de a avea o nunta civila incepea sa aiba un pic de sens. Cu siguranta ca el nu isi dorea ca, familia si prietenii sa il vada in aceasta stare daca faceau o nunta traditionala.

Stia foarte bine ca el, se casatorea cu ea datorita circumstantelor.

Mario nu o iubea. Sau poate ca o iubea, insa nu asa cum isi dorea ea.

In timp ce isi spunea voturile, Sabrina nu putu sa se uite la Mario, si isi tinuse privirea in jos, concentrata pe buchetul de trandafiri albi pe care el ii daruise.

Cand venise randul lui, Mario ii ridica barbia, si uitandu-se in ochii ei ii jurase fidelitate si respect pe un ton ce nu trada sinceritatea.

Ofiterul starii civile, ii permise lui Mario sa isi sarute sotia. Nu mai astepta nici un minut, si ii captura buzele intr-un sarut pasional.

- Felicitari, hermano - spuse Luca imbratisandu-si fratele. Apoi se intoarse spre Sabrina si o lua in brate, invartind-o.

- Bine ai venit in familie, surioara.