Sabrina

CAPITOLUL 7

 Sabrina nu il mai vizita decat a doua zi dupa - amiaza. Intrand in salon vazu ca vorbeste la telefon asa ca se aseza pe scaun langa pat si astepta ca el sa termine convorbirea. Probabil vorbea la firma. Nimeni si nimic nu il putea retine de la afacerile lui. El ridica privirea si zambi.

Dupa cateva minute inchise telefonul si se intoarse cu fata spre ea.

- Ai fost ocupata facand turism? - o intreba el cu o voce plata.

- Turism? - raspunse ea.

- Nu ai venit sa ma vezi de ieri dimineata.

La naiba nu avea de ce sa ii vorbeasca pe acel ton acuzator.

- Mi-ai spus foarte clar ca, Chiara nu vrea sa te vizitez atat de des.

- Da, dar asta nu inseamna sa nu mai vii deloc. Puteam sa intru din nou in coma si tu nici macar nu aflai.

Era furios pe ea si asta ii placea. Era ca si cum i-ar fi simtit lipsa.

- Acum sunt aici, si Luca mi-ar fi spus daca starea ta se inrautatea.

- Da, Luca... am uitat ca imparti camera cu el.

- Nu impartim camera - Sabrina se uita la el si nu ii intelegea motivul supararii.

- Te doare ceva?

El ii arunca o privire furioasa.

- Am fost impuscat, si lovit de o masina, a carui sofer nu vede nici la doi pasi in fata. Normal ca ma doare.

- Nu cred ca omul acela se astepta ca tu sa cazi fix in fata.

- Obrul - murmura Mario.

- Fratele tau spune ca i-ai salvat viata acelei femei, l-au prins si pe atacator si se pare ca are un cazier destul de gros. Mi-a mai spus ca acea femeie a venit sa iti multumeasca, dar cei de la securitate nu au lasat-o sa intre.

- Nu am nevoie sa imi multumeasca. Sunt barbat si nu puteam sa trec pe langa si sa ma prefac ca nu vad nimic.

- Daca vrei sa afli parerea mea, esti mai mult decat un barbat, esti un erou.

- Chiara crede ca toate acestea - spuse el aratand spre picioarele lui, este din vina mea.

Sabrina se ridica si isi puse mana pe bratul lui, intr-un gest de incurajare.

- Nu trebuie sa crezi asta, te-ai comportat ca cel mai bun dintre barbati, iar acum platesti pretul, si sunt sigura ca ai face si a doua oara acelasi lucru.

El o prinse de mana, iar ea isi aminti de ziua anterioara si de minunata senzatie a atingerii lui, dar si de sentimentul de a fi folosita pentru a face geloasa o alta femeie. Isi retrase mana si facu un pas inapoi.

- Nu o sa mai raman mult - spuse ea repede.

- De ce? Ai o cina romantica cu Luca? - intreba el cu ironie.

- Da, mergem sa luam cina, insa eu nu as numi-o romantica.

- Iti faci sperante ca vei putea pune capat singuratatii tale cu fratele meu? El nu este pregatit inca pentru o casatorie.

Sabrina stranse din dinti.

- Nu imi fac sperante cu nimic, si mai ales cu ideea unei casatorii.

- Doar luam cina ca si prieteni, si pentru ca el isi doreste compania mea. Atat.

- Si eu vreau compania ta. Poti sa iei cina aici cu mine.

- Ce s-a intamplat? Chiara nu isi poate elibera agenda ca sa i-a cina cu tine? - intreba ea cu sarcasm.

Sabrina era inca suparata pe el, pentru ca a folosit-o pentru as face logodnica geloasa.

- Iubita mea nu este problema ta.

Sabrina se dezumfla. Nu a facut bine, spunand asta, iar ea stia ca aceasta furie ii provoca durere.

Chiara era o persoana egoista, care nu stia sa puna nevoiile altora mai presus de ale ei.

La naiba. Se vedea ca era obosit si ca avea dureri, iar ea se comporta ca o vrajitoare.

- Pot sa il sun pe Luca si sa ii spun sa cumpere ceva de mancare si sa vina aici.

- Nu, Il sun eu.

Dupa cateva minute dupa ce ii dadu cateva instructiuni intr-o explozie de spaniola, inchise telefonul si se uita din nou spre ea.

- I-am spus sa iti caute o camera doar pentru tine singura.

- Te-am auzit, dar nu e nevoie, o sa mai raman doar o noapte. Si stai linistit ca , virtutea mea, si reputatia lui Luca nu vor avea de suferit. Nu sa sar pe el.

- Eu nu am spus asta.

- Sau crezi ca nu as putea sa duc un barbat ca el in fata altarului?

- De ce ai spus ca o sa mai ramai doar o noapte ? -o intreba el , ignorandu-i comentariul.

- O sa ma intorc acasa maine.

- Nu poti sa te intorci. Nu sunt bine inca. Sau ma vezi cumva pregatit sa plec de aici?

In tonul vocii lui se putea simti cu usurinta furia, iar ea nu stia de ce.

- Nu ai nevoie ca eu sa te tin de mana. Ii ai pe fratele tau si pe Chiara, iar ei nu ii place sa ma vada aici.

- Nu ai stat degeaba cinci zile intregi langa mine pentru ai face acum pe plac Chiarei.

- Dar esti mai bine acum.

Intinse mana si o prinse de incheietura, tragand-o langa el.

- Uite, nu sunt bine. Nu pot merge.

- Dar o sa o faci la un moment dat.

- Da. Tu si eu credem lucrul acesta, dar fatele si iubita mea au indoieli in privinta aceasta.

- Doar trebuie sa le demonstrezi ca se inseala.

- Nu vreau sa o fac singur.

Acele cuvinte pronuntate de el au surprins-o atat de mult, incat nu putu sa raspunda.

- Ai nevoie de mine? - intreba cu o voce sugrumata.

- Da, am nevoie.

Sabrina stia cat de greu i-a fost sa spuna acele cuvinte, iar ea nu putea sa il refuze.

- De acord.

El ii zambi, si o trase mai aproape de el, ca sa ii dea un sarut de multumire, sau cel putin asa crezu ea. Dar Mario o saruta pe buze si nu pe obraz, iar cand buzele lor se unira toata lumea disparu din jurul lor.