Sabrina

CAPITOLUL17

Cand intra in camera lui Mario, Sabrina il gasi pregatindu-se culcare . Abia apreciase decoratiunea camerei, care avea tonuri reci de albastru si mobila in stil mediteranian. Observa ca Mario era asezat pe marginea patului, pe jumatate dezbracat. Isi daduse jos costumul pe care il purtase in timpul cinei, iar camasa  ii era pe jumatate deschieiata, lasand la iveala muschii pieptului. Era atat de frumos incat parea un pacat. Nu trebuia sa fie permise ca un barbat sa fie atat de atractiv. Cum va putea dormi alaturi de acel barbat perfect la cativa centimetri de ea? Bine, patul era destul de mare, dar tot nu i se parea suficient spatiu. Daca el dormea dezbracat? Nu credea ca va suporta asta. Toate simturile ei erau in alerta maxima, desi el inca avea camasa si boxerii pe el.

Sabrina inghiti in sec, si il privi cu respiratia taiata. El o privi cu o privire decisa. Cu siguranta isi dadea seama de nervozitatea ei.

- Eu... Unde imi este camasa? - intreba ea nestiind ce sa spuna.

- Ai nevoie? -o intreba el cu o privire perversa in ochi.

- Daca am nevoie? - repeta ea , incapabila sa asimileze ideea de a dormi dezbracata.

- Multe cupluri  dorm fara haine, nu?

Glumea? Nu putea sa creada, mai ales dupa reactia lui de dimineata.

Sabrina inghiti din nou in sec.

- Dormi asa?

- Asa cum?

O chinuia, si lui ii facea placere.

Sabrina trase aer in piept.

- Fara pantaloni.

Era mandra ca reusise sa spuna, cand gandul ei era pierdut intr-o lume a erotismului.

- Nu imi place sa am limite cand dorm.

- Oh... bine, eu prefer sa imi pun camasa.

Mario ridica din umeri, ca si cand nu i-ar pasa, iar ea era sigura ca asa era.

- Deci unde este?

- Acolo, inauntru - spuse el indicandu-i sifonierul care se afla in cealalta parte.

Sabrina deschise usa sifonierului si isi gasi acolo toate lucrurile. Isi alese o camasa cu broderie fara maneci, pentru ca era destul de cald chiar daca se aflau la sfarsitul lui septembrie. Intra in baie si statu destul de mult, sperand ca Mario, sa fie deja in pat cand se va intoarce ea. Dorinta ei se indeplini, el era in pat, sprijinit pe perne si cu pieptul la vedere.

Sabrina se opri cateva secunde in fara imaginii.

- Vi in pat, frumoaso?

Inghiti in sec, si afirma din cap , incapabila sa vorbeasca. Avea nevoie de toata energia si determinarea pentru a traversa camera si pentru a se baga in pat langa el. Ce va face daca se va apropia prea mult de el pe timpul noptii? Ce se va intampla, daca va avea acele visuri senzuale care nu o abandonasera din acea noapte petrecuta in New York? In acele vise el, era centrul atentiei. Ce va face daca corpul va reactiona la fanteziile ei cu el atat de aproape?

Se baga  in pat, rigida din cauza nervilor.

- Parca ai fi o mireasa din secolul XVIII ,asteptand sa fie violata de sotul tiran.

Isi intoarse capul spre el, si il vazu zambind cu o stralucire in ochi.

- Nu sunt obisnuita sa dorm cu cineva.

- Cred ca am fost destul de clar in privinta asta.

Sabrina aproba.

- Si cred ca a fost destul de clar si faptul ca iti plac atingerile mele, nu?

Sabrina vru sa nege, orgoliul ei o implora, dar sinceritatea din ea castiga.

- Da.

- Si in ciuda faptului tu ai refuzat sa imparti patul cu mine.

- Tu ai spus ca este o datorie.

Lacrimile isi facusera loc in ochii ei verzi, amintindu-si acel moment dureros.

- Un barbat poate spune multe lucruri, atunci cand este refuzat de sotia lui, nu?

- Eu nu te-am refuzat. Cum putea sa creada asa ceva? Ea il dorea. Cu disperare. Era destul de clar.

- Dar ai facut-o.

Amintindu-si  de cum se indepartase de el in acea noapte, Sabrina isi musca buza de jos cu putere.

- Poate doar un pic, dar nu inseamna ceea ce ai crezut tu.

- Si cum ar fi trebuit sa interpretez?

- Nu ca pe un refuz definitiv - raspunse ea cu sinceritate. Eram geloasa si furioasa.

- De ce erai geloasa?

- M-ai ignorat tot zborul, iar cand am ajuns, m-ai certat fiinca am asteptat in masina.

Mario ofta cu o expresie de durere.

- Credeam ca nu ti-ai dat seama si ca nu te intereseaza. M-am simtit ca un idiot, si de aceea ti-am vorbit cu duritate cand am ajuns.

Oare spunea adevarul?

- Nu a fost un refuz definitiv - repeta ea cu mai multa convingere de data aceasta.

- Pentru un barbat, orice refuz sexual este important. Nu stiai?

- Nu , murmura ea. Era dificil de crezut ca nu isi da seama cat de mult il dorea, dar oricat de imposibil parea, ii facuse rau.

- Imi pare rau.

- Adevarat, comoara mea?

Inima ei trepida de fiecare data cand ii spunea asa. Era mult mai intim decat frumoaso. Niciodata nu il auzise sa ii spuna asa lui Chiara, si la nimeni altcineva.

- Da, repeta ea, uitand sa respire. Si cum sa nu ramana fara respiratie, mai ales ca era langa ea un barbat atat de sexy ca si Mario.

- Demonstreaza-mi.