Sabrina

CAPITOLUL 20

Mario intra in camera dupa ce raspunse la cateva telefoane care erau legate de afacerile lui, si o gasi pe Sabrina dormind pe o parte, cu o mana sub obraz ca o fetita micuta. Inca nu isi revenise dupa gestul ei de a se arunca in bratele lui, lucru care insemna foarte mult pentru el. Se simtise ca si cum ar fi avut intreaga lume in bratele lui. Sentimentul acesta nu il mai simtise niciodata cu Chiara.

Mario se aseza pe pat. Mobilitatea lui se imbunatatise destul de mult in ultima saptamana, dar inca nu putea merge asa cum isi dorea el, iar lucrurile pe care le considerase evidente, acum parca erau imposibile. In acel moment isi dori sa o aduca pe Sabrina in bratele lui, iar dupa multe eforturi, si dupa cate ii permitea mobilitatea reusi. Imediat ea il imbratisa, ca si cum ar fi dormit de multi ani impreuna, si nu doar o singura noapte. Dar un singur gand nu ii dadea pace lui Mario. Cum va reactiona ea la vestea ca va trebui sa se supuna unui tratament de fecundare? Oare il va respinge? Isi dorea un copil cu ea, dar nu stia daca ea va accepta acest tratament. Desi facusera dragoste de doua ori pana acum, partea lui masculina tot nu reactionase asa cum ar fi trebuit, iar el nu isi dorea sa fie doar pe jumatate barbat. Spera ca dupa ce va putea merge, acea parte a corpului sau sa isi revina complet, dar pana atunci va trebui sa se asigure ca Sabrina va ramane insarcinata. Stia ca era egoist din partea lui sa o supuna unui astfel de tratament, dar un singur lucru stia clar: nu o va lasa sa plece.

Sabrina se trezi in dimineata urmatoare strangand in brate perna care purta mirosul lui. Nu stia de ce, insa avea vaga impresie ca dormise in bratele lui intreaga noapte. Oare sa fi fost doar un vis? Se ridica din pat si se indrepta spre baie.

Jumatate de ora mai tarziu, cobori jos la micul dejun, insa la masa se afla doar Mario.

- Buna dimineata

- Buna dimineata, micuto. Ai dormit bine?

- Da - raspunse ea. - Unde este toata lumea?

- Parintii mei inca dorm, iar Luca este la o sedinta.

- E bine sa ai parintii acasa - spuse ea zambind.

Expresia lui de aprobare o facu sa simta o caldura placuta in interior.

- Sunt incantati ca acum au si o fata.

- Lui Renata nu i-a placut cum ne-am casatorit. Mama ta vrea sa ne casatorim la biserica. Luca a avut dreptate.

- Mamei mele ii va face o mare placere sa organizeze nunta, sper ca nu te deranjeaza. Zambetul lui o facu sa se topeasca precum o bomboana la soare.

- Bineinteles ca nu. Daca mama ar fi trait, ar fi facut la fel.

- Bun, atunci o lasam sa faca lucrurile in felul ei.

Sabrina afirma si incepu sa manance fructele pe care si le servise.

Mario privi ceasul.

- Grabeste-te cu micul dejun, avem o programare peste o ora,

- O programare?

- Da, cu un specialist in inseminare artificiala.

Sabrina era total confuza, si nu intelegea de ce aveau acea programare, doar mai erau cateva saptamani pana va incepe sa mearga sau cel putin asa ii spuse Tim.

- De ce?

- Pentru ca vreau sa fiu sigur ca o sa ramai insarcinata - ii spuse ca unui copil mic care nu intelegea.

- Dar...

- Ti-am spus ca vreau sa fiu sigur.

Cateodata devenea de-a dreptul paranoic.

Sabrina nu mai stia ce sa spuna, era total luata prin surprindere de decizia lui, iar incapatanarea lui era mult prea mare ca sa poata sa lupte cu el, asa ca nu avea alta alternativa decat sa accepte, desi nu ii convenea deloc sa se supuna unui astfel de tratament. Citise intr-o carte ca acest proces era destul de dureros, insa daca asta era dorinta si decizia lui nu mai avea ce face, stia ca el isi dorea copii, iar daca asa il multumea atunci va face acel tratament.

 - Mario esti pe punctul de a merge, de ce nu mai asteptam un pic.

- Nu am o garantie, iar eu vreau sa imi intemeiez o familie cat mare repede.

Sabrina tacu pentru o clipa, apoi vorbi din nou:

- De acord, facem cum vrei tu - spuse ea fara sa isi ridice privirea din farfurie. Oricum parerea ei nu mai conta.