Însemnările unui suflet absent de tine

Pentru ce să te sacrifici, dacă nu pentru iubire?

 Liniștea macabră e întreruptă de sunete agresive de gloanțe pătrunse prin pereții hotelului. Cineva ne căutase. Ne și găsise,se pare. Dar cine ?

- Lou,repede, prinde asta ! zice Stefan arucând stângaci o vestă anti-glonț ascunsă în spatele canapelei lângă care stăteam.

O mașină se aude parcând în fața hotelului. Ne despărțea de ea un singur perete.

- Ce se întâmplă,Stefan? Ce-i toată zarva asta? 

- Nu mai pune întrebări și ia-o pe tine! Hai cu mine. Să ne grăbim ! 

Zice asta și mă trage de mânecă spre ieșirea din spate a clădirii. Pulsul îmi crește, parcă presimțind o altă noutate ascunsă de iubitul meu...frate.

Ne urcăm în mașină iar accelerația e apăsată brutal de Stefan. În ciuda vitezei cu care ne deplasăm pe autostradă, suntem prinși din urmă de o camionetă de un albastru închis spre negru, destul de dubioasă. 

- Ai de gând să-mi spui ce se petrece ?

- Pune-ți centura, o să doară puțin..

N-apuc să mai întreb nimic pentru că întoarce spre dreapta, propulsându-mă în geamul mașinii. Îmi lovesc puternic capul de ușa mașinii,  pentru că, de ce să ascult de Stef și să-mi pun centura când pot fi inconștientă și...rănită? de această dată,fizic? 

********************************Peste câteva ore bune******************************************

Deschid încet ochii, mă aflu pe podeaua unui salon rece de spital. Nici măcar în pat. Nu-mi mișc corpul, încercând să inspectez cu privirea încăperea în care mă aflu. Mă străduiesc să aud câte ceva. Aud,aud,aud...nimic. Nu aud nimic. Asta-i problema. Totuși, o asistentă mă privește aproape obsesiv. Văzând că rămâne în același stadiu,aproape încremenită, mă enervez ușor.

- Ce mama naiba se întâmplă? spun eu, cu o voce ușor subțiată, ridicându-mă pe coate, apoi așezându-mă pe patul tare și lipsit de saltea.

- Domnișoară Miller cât mă bucur să văd că v-ați trezit. Cum vă simțiți?

- Unde sunt? Și ce am pățit? Numele meu de familie e Rogers.

- Sunteți la spitalul internațional al acestui stat, domnișoară. Vă rog, nu vă agitați prea mult. Va trebui să vă luăm un set nou de analize. Celelalte au ieșit destul de vag,doar știți cum e cu agitația medicinală. încercând să abordeze un aer amuzant, probabil umorul fiind ascuns sub uniforma aia pătată de cafea cu lapte

- Alt set ? Despre ce analize vorbiți? sunt mai confuză decât credeam că pot ajunge să fiu. nu înțeleg nimic din ce mi se întâmplă.

- Vă rog, odihniți-vă. Veți avea nevoie pentru mai târziu. Aveți aici mâncarea adusă de soțul dumneavoastră. A avut rugămintea să vă îngrijiți. Bănuiesc că sunteți foarte norocoasă.

- Mă scuzați, încep să râd și să-mi trec mâna prin păr, în semn de iritare și confuzie. Cred că ați greșit salonul. Nu sunt căsătorită. 

- Cum nu? Florile sunt din partea aceluiași domn. 

- Ohm,serios? încep să-i intru în joc. Și cum se numește acest domn, dacă-mi joacă amnezia feste?

- Ce simț al umorului aveți, domnișoară Rogers. Vă spun domnișoară pentru că încă nu știu dacă vom avea parte de un Junior. Soțul dumneavoastră, Stefan Rogers, m-a rugat să fiu deosebit de atentă  cu soția dânsului.