Behind my mind

5

Imaginati-va o lume fara culori. Fara lumina. Imaginati-va un univers negru, fara stele, fara Soare, fara planete, fara Luna. Fara nimic. Ceva negru care ne inconjoara lumea. Ati vrea sa traiti asa? V-ati simti bine intr-o astfel de lume? Raspunsul este bineinteles, nu. Dar ganditi-va ca asa traiesc eu in fiecare zi. In mintea mea, viata este doar o mare pata neagra. Si dupa cum stiti, negru este reprezentativ pentru lipsa luminii. Pentru lipsa ultimei bucati de speranta. Asta inseamna pentru mine, viata mea din momentul acesta. Nu stiu cum am ajuns sa simt asta. Eram in lumea mea, plina de fericire, flori si curcubee, iar deodata, i-am intalnit pe ceilalti. La inceput i-am lasat sa intre in lumea mea si sa fim fericiti impreuna, traind in ea. Pana cand, toti cei ce au patruns in acea lume, in inima, au inceput sa isi puna amprenta. Au furat culorile si tot ce era frumos din ea si au pictat cerul in negru. Apoi au plecat si m-au lasat singura in lumea mea intunecata si rece. De-atunci, portile ruginite ale sufletului meu s-au inchis. Nu am mai iubit cu adevarat pe nimeni, nu am mai avut incredere in nimeni, si evident, am ajuns sa nu prea mai am prieteni.