Behind my mind

18

V-ati gandit vreodata ce este defapt ceea ce noi numim "lacrima"?
E o picatura de suflet. E o picatura de viata. E o bucata rupta din inima, ce tinde sa evadeze, ca sa nu raneasca si mai mult. Cu cat avem mai multe lacrimi ascunse adanc in noi, totul va fi si mai dureros. Zambetele false, schitate cu ochii rosii si tristi, nu sunt suficiente intotdeauna, pentru a-i convinge pe celilalti ca esti bine.
Si desi lacrimile te ajuta sa te descarci, tot ele te pot omori. Pe mine lacrimile si o privire goala m-au "distrus". Sentimentele mele ma faceau sa imi doresc sa am mai multe lacrimi decat as fi putut vreodata. Pentru ca doar cele pe care le varsam la fiecare rana pe care sufletul meu o indura, nu erau suficinete. Voiam sa tip, sa distrug tot ceea ce ma impiedica sa imi las tristetea sa iasa la suprafata, caci nu o mai puteam suporta in inima aceea rupta in milioane de bucati. Lacrimile erau dureroase si parca niciodata folositoare.
Acum nu mai exista ratiune. Sunt doar eu alaturi de ceea ce simt. Dar acum, cand in sfarsit sunt libera, nu mai e acelasi lucru. Nu mai gandesc la ceea ce ma doboara, ci il las sa treaca pe langa mine continuandu-mi viata sau moartea. Acum sufletul meu se poate reface. Acum ca a ramas nimic din ceea ce candva era totul.