Behind my mind

13

Dupa cum va spuneam, atunci cand mi-am pierdut viata nu chiar totul s-a terminat. Dupa ce acele roti grele mi-au atins corpul, a mai urmat ceva. Cazand pe asfaltul rece si privind in stanga si in dreapta dupa ajutor, l-am vazut pe el. Ochii mei erau aproape inchisi. Ma chinuiam sa ma ridic sau sa strig. Acolo, dedesubtul stelelor, sub razele lunii, in linistea noptii, eram doar noi. El, eu si barbatul din masina argintie. L-am vazut. A chemat ajutoarele. A incercat sa vorbeasca cu mine. Dar eu eram distrusa. Aveam inca ochii putin deschsi, si priveam in sus, catre cerul intunecat. In zece minute, un grup mare de oamenii m-a ridicat si m-a urcat intr-o masina. Nu mai puteam face nimic. Eram intrebata cum ma cheama, cine sunt, daca o aud pe femeia care vorbea, insa eu nu puteam raspunde. Pleoapele mi s-au inchis incet peste ochii verzi, iar ultimele cuvinte pe care le-am auzit au fost "Am pierdut-o...!"

***

Apoi am simtit cum ma ridic. Cum incep sa plutesc. Totul se auzea infundat, iar cand m-am intors cu spatele si am privit ce se afla pe targa aceea din masina, m-am vazut pe mine. Doctorii stateau pe langa mine, neputiinciosi, iar eu eram intinsa, nemiscata. Nu stiam cu certitudine ce se intampla cu mine. Eram un spirit. Eram fantoma mea. Simteam ca stiu tot despre starea in care ma aflam, dar nu eram complet sigura. Voiam sa plang, dar nu puteam. Nu mai aveam ochi si nici lacrimi. Pluteam la cativa zeci de centimetri deasupra podelei, neputand sa ating nimic. Nu treceam prin lucruri, asa cum ni se arata in filme. Din potriva, daca atingeam ceva, o parte din energia mea se imprastia in mii de stelute aurii, iar puterile mele slabeau. Si daca slabeau de tot, sufletul meu murea. Stelutele de energie ramase din mine urmau sa hraneasca alte suflete ratacitoare. Atunci chiar nu ar mai fi ramas nimic din mine.
Dar pana sa ma gandesc la toate acestea, trebuia sa fac ceva. Cand masina a ajus la spital, eu am iesit, si am fugit catre nicaieri. Catre nevazut, catre orasul foarte putin luminat de becurile slabe. Fugeam catre el. Eram atrasa de sufletul lui. Aveam nevoie de el. Doar el ma putea ajuta sa ajung in cealalta lume.

Si am postat in sfarsit capitole noi! As vrea sa stiu parerea voastra, fiindca povestea a luat o intorsatura neobisnuita. Am foarte multe idei pentru continuare. Si da, mi se pare si mie tare ciudat ca mi-am transformat personajul principal in spirit, dar de-acum in poveste va fi vorba despre cum este viata ei ca fantoma, ceea ce mie mi se pare ceva unic. Astept parerile voastre!!
Ca sa simtiti integeti mai bine momentul ascultati "Another Empty Bottle-Katy McAllister"