Behind my mind

12

Nu stiu ce se intampla defapt. Credeam ca totul exista cu un rost. Dar apoi m-am gandit mai bine. Ce rost are defapt totul. Traim, mucim, ne distram, ne simtim bine. Si apoi? Ce se intampla apoi? Totul se termina. Si ramanem doar o fotografie pe o mobila veche. Ramanem zambind. Ramanem intr-un moment etern. Leaganul acela in care radeai, in timp ce unul din parintii tai apasau pe butonul micut al aparatului foto, pastrand imaginea ta in memorie, nu se va mai misca niciodata. Va ramane acolo pentru totdeauna, asemenea soarelui ce nu va mai apune niciodata. Insa pozele se vor deteriora si la un moment dat vor disparea. Vei ramane doar amintiri. Dar si amintirile tale se vor duce odata cu plecarea celorlalti. Si atunci? Atunci totul va fi in zadar. Totul se va termina.
Si de ce va spun toate astea? Fiindca aveti senazatia ca toate povestile incep cu un inceput. Poate ca si aceasta poveste credeati ca incepe cu un inceput. Cu persoane vii, reale, si cu povestea lor. Dar v-ati inselat. Povestea aceasta nu este decat o amintire a celor ce le-am trait eu. Caci povestea mea incepe diferit. Povestea a ceea ce eu sunt acum incepe cu un sfarsit. Si probabil va intrebati cum este asta posibil? Simplu. Uneori sfarsitul nu inseamna nimic. Insa alteori, sfarsitul inseamna un nou inceput. In cazul meu, a doua varianta. Caci povestea mea din trecut a fost spusa deja. Dar povestea din prezent este diferita. Povestea din prezent porneste de la sfarsit si continua cu mine. O persoana moarta. Un spiririt ce inca este aici, pe pamant, cautand pe cineva care sa o ajute sa plece. Viata mea s-a sfarsit. Totul s-a sfarsit.
In fine...aproape totul.