Behind my mind

8

Dimineata nu am mai mers la scoala. Tata a venit de la servici si a adormit. Cred ca nici nu a observat ca nu sunt la scoala. Oricum preferam sa nu stie, deoarece nu voiam sa il dezamagesc. Char daca el o facuse deja, dar asta nu mai conta. Am decis ca o sa ignor totul, caci nu puteam nicicum sa scap din tot ce se intampla in jurul meu.
M-am asezat in pat si exact atunci a sunat cineva la usa.
-Scarlett, deschide tu te rog, eu mai vreau sa dorm!
-Sigur tata!
Am deschis usa incet, fiindca nu stiam cine e. In fata mea statea un baiat destul de inalt, cu parul saten si ochii negri, asemenea sufletului meu.
-Cu ce va pot ajuta? am intrebat curioasa.
-Cu nimic! Stiti, este ziua prieteniei, asa ca am vrut sa va ofer aceasta floare! Vrem ca toti oamenii sa zambeasca astazi!
Mi-a intins un trandafir rozaliu, apoi a fugit probabil catre celelalte case. Am ramas uimita, in pragul usii. L-am privit putin, apoi am constatat ca si el ma vazuse. Am zambit, incercand sa ii arat ca reusise sa imi faca ziua putin mai buna. El a suras si s-a intors catre femeia din casa de langa noi, oferindu-i un trandafir alb. Apoi a mai impartit cativa, insa toti erau albi. Parea ca eram singura care primise trandafirul roz. L-am mirosit o clipa. Aroma lui m-a facut sa tremur un moment.
Am intrat inapoi in casa, incercand sa ma gandesc la motivul pentru care doar eu primisem o floare diferita. Exclusesem povestea frumoasa in care el ma placea pe mine, fiindca nu credeam ca se poate intampla asa ceva. L-am pus intr-o vaza albastra de sticla si l-am asezat pe biroul din camera mea. Acea vaza insemna mult pentru mine. O primisem de ziua mea, pe vremea cand acest eveniment chiar conta. Eram mica, aveam doar zece ani, insa atunci eram fericita. A fost ultimul an in care mi-am mai sarbatorit ziua de nastere sau onomastica. In acel an tata s-a angajat in tura de noapte, iar mama a inceput sa nu prea mai stea nici ea seara, acasa. Am suferit mult, dar pe parcurs am inceput sa ma obisnuiesc. Mi-a fost greu, insa mi-am continuat viata asa. Asa cum am putut...