Behind my mind

6

Si am ramas blocata. Am ramas blocata in tristete si suferinta. Nu mai aveam puterea sa sterg singura urmele lor si sa vindec ranile ce zaceau in mine. Singura era imposibil. Si nu aveam pe nimeni care sa-mi fie alaturi. Visam la cum as putea fi din nou fericita, la cum cineva special va veni si ma ajuta sa imi pictez din nou inima cu lumina! Dar asta tinea o clipa. Apoi gandurile mele se intunecau si ramaneam intinsa pe pat, cu ochii catre nori, nu catre soare, gandindu-ma la ce s-a intamplat cu mine. Nu gaseam raspunsuri. Si sincer, chiar preferam sa nu le gasesc. Era mult mai bine pentru mine. Caci altfel, cadeam si mai adanc in prapastia de amaraciune in care traiam.
Nu voiam sa mai vad stelele. Mi se parea ca sunt prea luminoase pentru mine. Credeam ca le voi stinge cu privirea. Si nu voiam sa iau si eu lumina din viata celorlalti. Poate cineva chiar o merita. Poate cineva acum, iubeste si este iubit. Nu vreau sa ii iau eu asta, stingand flacara ce ii lumineaza sufletul. Stingand stelele luminoase din inima sa. Vreau ca nimeni sa nu treaca prin asta. Nu asa cum am simtit eu. Nu asa cum am trecut eu.