Careul De Dame

Indiferența întâlnește infernul

Indiferența e un chin pentru omul slab de înger,

Eu mă hrănesc din infern și sunt însoțit de fulger.

Pe mine mă poți lovi, dar n-aștepta să mă dobori,

Iar dacă-ți sapi singură groapa îți aduc eu flori.

Crezi că dacă mă ignori, am să plâng până am să mor?

Vești proaste draga mea, am devenit nemuritor.

Indiferența pe care-o emani atent eu o stochez,

Și când sunt full de energie o să te electrocutez.

Hai, nu mă băga în seamă măcar încă zece ani,

Voi deveni un artist cunoscut cu zeci de mii de fani.

Vreau să auzi numele meu în orice împrejurare,

Că succesul, draga mea, e cea mai bună răzbunare.

Așa că poți să-ncerci să uiți numele meu,

Oricum o să ți-l amintești când îți va fi cel mai greu.

Indiferența ta gonește rapid, la fel ca un tren,

Dar va primi capăt de linie când va fi în infern.