Careul De Dame

Rece ca tine

Parcă totu-mi amintește de aura ta cea albă,

Într-un anotimp în care doar cafeaua mai e caldă.

Îmi este dor de tine și frigul amplifică starea,

În mijlocul pustiului stau și-mi plâng disperarea.

Țin capul ridicat și îmbrățișez ninsoarea,

E liniște în jur, dar nu îți aud chemarea.

De ce nu ești aici să ne aruncăm în zăpadă?

Apoi îmbrățișați să o lăsăm peste noi să cadă.

Doar tu aduci zăpada, ai făcut să ningă și-n infern,

M-ai vrăjit, draga mea, acum te voi iubi etern.

Nu te mai pot uita și vreau doar să îți văd fața,

Chiar de inima ta este mai rece ca gheața.

În frigul de afară stau și îmi amintesc

De inimi de gheață ce nu se topesc.

Te-am vrut lângă mine, dar tu ai spus nu,

E rece afară... Și ceaiul... Și tu.