Careul De Dame

Cuvântul care a refuzat să zboare

A trecut ceva timp de când nu am mai vorbit,

Cam de când visele ce le aveam m-au părăsit.

Nu mai știu cum mai ești, nu mai știu ce mai faci,

Cum n-am știut vreodată dacă oare tu mă placi.

Între noi doi a fost o frumoasă prietenie,

Eu aș fi vrut mai mult, doar că nu ți-am spus și ție.

Nu am vrut să stric tot, mi-a fost teamă de-un refuz,

Dar n-are niciun rost acum să încerc să mă scuz.

Semne au existat, oare chiar nu le-ai văzut?

În a arăta ce simt sunt chiar așa nepriceput?

Sau nu ai vrut să vezi? Hai, dă cărțile pe față,

Hai, spune ce vreau să aud măcar odată în viață.

Puteai fi regină în palatul inimii mele,

Însă te-ai risipit la fel ca praful de stele.

Nu e nimic ce poate să-mi oprească agonia,

Să mă facă să uit că te-am iubit, Ștefania.